În perioada studenției, în Franța, am avut un prieten foarte bun, libanez. Era creștin, din Beirut. El era student la fizică, iar după ce și-a terminat doctoratul, a plecat în Libanul natal. Făceam petreceri relativ des la el în apartament, unde fiecare neam se dezlănțuia într-ale bucătăriei și alcoolului tradițional. Uneori învățam o rețetă interesantă. De la el am învățat să fac taboulé. Adică adevăratul taboulé, căci se spunea că doar acela libanez, după rețeta mamei sale, este „adevăratul taboulé”! Jucam tenis de masă adesea, iar din când în când ne povesteam copilăria; eu pe cea comunistă, el pe cea… libaneză. Îmi povestea cum se jucau prin ruinele războiului, cum aveau zilnic capul spart, „cu cusături”, deoarece foloseau praștia cu piatră. Asta dacă nu găseau câte vreo grenadă neexplodată și o foloseau pe post de… piatră. „Rar” explodau. „Rar” se mutilau pe viață. El este unul dintre cei care a supraviețuit intact acestei copilării. Alți prieteni de-ai săi au rămas și fără mâini, ochi, șchiopi sau cu vreo dambla. Nu zic, și în copilăria mea mai cădeai din căruță, te mai biciuia vreun văcar sau cădeai din copac. Sau, în perioada de iarnă, când făceam petarde cu „miniu de plumb și bronz-aluminiu”, mai ajungea vreunul cu fața arsă la spital. Dar copilăria libaneză mi se părea cu mult mai fascinantă și mai palpitantă. Ei aveau clar în fața ochilor dușmanii. Nu era nevoie să se împartă în hoți și „vardiști”, căci ei aveau clar taberele delimitate: creștini și musulmani. Bine, și la noi, în funcție de cartierul în care stăteai, te mai războiai cu niște conaționali pe care nu am voie să îi menționez aici, căci întăresc convingerile rasiste, de neacceptat în societatea corectitudinii politice. Mă rog, la ei era așa, deși toți vorbeau araba. De aceea el era mereu supărat când se făcea extinderea nepermisă între „arab” și „musulman”. În fine, anii au trecut iar el, după terminarea doctoratului, a plecat în Libanul cel fără de cedrii (căci și la ei se defrișează). Acum este profesor universitar, predând fizica într-o universitate de acolo. S-a căsătorit și are și copii. Acum câteva zile l-am sunat, căci nu îl mai auzisem de mult timp. Eram curios ce face, căci am văzut știri în ultima perioadă despre electricitatea tăiată în tot Libanul. Iată ce îmi spune el, descriindu-mi lumea cum se vede de la capătul celălalt al Europei:
„Electricitate nu mai avem de mai multe săptămâni. Deloc. La început se mai dădea drumul la curent vreo 2 ore pe zi. Acum e de tot luată electricitatea. Blocul în care stau, precum și toate celelalte, au generatoare proprii și așa încercăm să trecem iarna, deși nu se pune problema să ne încălzim electric. Pentru încălzire – căci în Liban, iarna, temperaturile ajung la minus 5 grade în cel mai rău caz – folosesc lemne. Am un șemineu și pe acesta îl folosim. Benzină nu mai este de și mai mult timp. Am mașină, dar o țin gata de drum doar dacă este ceva urgent. Mai fac rost din când în când de benzină. Medicamente… adio! Lapte pentru copii sau altele pentru copii, ioc! Toate ca toate, ne-om descurca, dar cel mai rău este că nu mai avem acces la banii noștri pe care îi aveam în bănci. În Liban multă lume îi ținea în dolari sau în euro. Băncile nu eliberează niciun dolar și niciun euro. Am pierdut toți banii. Și era o sumă frumușică, aproape 100 000 de dolari.” Când l-am întrebat de ce se întâmplă asta, mi-a spus: „Din cauza politicienilor care au furat tot ce se poate fura, iar acum au pus poprire sau au închis definitiv toate conturile. Salariul meu la universitate, care era de 3000 de dolari înainte de Corona, acum este de 200 de dolari. Și nici pe acesta nu îl pot scoate din bancă pe tot. Avem o sumă limitată pe lună pentru a scoate lirele libaneze din bancă. Mai mult, dacă astăzi dai 1 dolar pe o sticlă de suc, mâine poate să coste chiar 3 dolari sau 5. C’est un pays foutu ! C’est un pays de merdre ! Politicienii au făcut praf Libanul. Și ceea ce vedem de aici este că plaga asta se duce peste tot în lume. Politicienii au distrus planeta, nu societățile! Ei sunt răul lumii! Sunt extraordinar de nuli în tot ceea ce fac. Nimeni aici nu mai dorește să facă sau să audă de așa ceva. Am depus actele să emigrez. Dar unde să mă duc? În Canada? Acolo unde mă iau ăia să spăl pe jos? Să o iau de la capăt în Franța, să stau într-un apartament de 30 de metri pătrați? Să mă duc unde în lumea asta? Peste tot este numai boală și durere. Îmi este scârbă de omenire, că de libanezi/arabi nu mai spun. Îți spun, noi suntem siguri că marea bulă nici măcar nu a explodat. Urmează în curând. Și nu sunt prăpăstios sau pesimist. Sunt realist. Din miezul suferinței se vede clar care sunt pașii. Totul este legat, fără să fiu niciun pic conspiraționist. Coronavirus, băncile, prețul la electricitate, materia primă… A început războiul economic! Este mai rău decât în perioada războiului din anii ‘80. Valul vine și la voi, căci aveți politicieni ca și noi!”
Mi-am lăsat prietenul aproape în lacrimi. Dezolat, blazat și răpus de viață. Învățământul online, care și la ei este la modă și introdus atât de logic, este la fel de performant. Când vorbea despre asta, ridica tonul și înjura mai abitir! Nu a mai făcut cercetare de doi ani, nu a mai publicat nimic. Așteaptă cu nerăbdare să fie închis și internetul. „Totul din cauza unei epidemii? Fugi de-aici! Totul din cauza unora care nu vor să se vaccineze? Fugi de-aici! Să vezi ce frumos se moare în Israelul vecin! Dar nu auzi nimic la televizor sau radio despre asta, căci totul este cenzurat complet! Toate astea crezi că se petrec din cauza acestei boli care ucide sub 5 procente? Ai fi naiv. Nici nu știi cum se văd lucrurile de aici. Ia cel mai simpatic scenariu conspiraționist pe care l-ai auzit, cel care te-a făcut să râzi cel mai tare – de exemplu ăla cu injectarea cipului, care este, într-adevăr, hilar – și multiplică-l de zeci de ori. Abia atunci atingi realitatea! M-am vaccinat de nevoie, pentru că dacă mă îmbolnăvesc nu am medicamente. Aici am rezolvat simplu problema vaccinării. Au dispărut medicamentele, au rămas vaccinurile. Na, uite aici soluție perfectă, nu mai este nevoie să vă oblige nimeni să vă vaccinați! Nu spun că este bine sau este rău să faci asta, spun că este o necesitate când nu mai ai medicamente în țară. Când stai să dai șpagă să îți facă cineva rost de o cutie de aspirină, să vezi cum este. Exagerez puțin, dar în curând vom exploda în război civil mondial.” Cam așa se vede lumea de printre cedrii Libanului.
Facebook
WhatsApp
TikTok
