TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Lumi paralele

Până la urmă să știți că ideea unui Stat Paralel nu este atât de proastă. Gura păcătosului adevăr grăiește! Uneori din gura proștilor auzi cele mai interesante lucruri. Și este trist că ideile bune pot veni și pe calea aceasta. Trist, dar sănătos. În felul ăsta beneficiem și noi, iar proștii își găsesc rostul în lume. Chiar îmi doresc să existe un asemenea stat. Mai mult, mi-ar plăcea să contribui la construirea unui asemenea loc paralel. Când mă gândesc că unica formă de a scăpa de plaga aceasta numită politică de România nu este nici să-i votezi, nici să-i răstorni prin revoluții sau execuții publice, nici să-i scuipi și să faci bancuri cu ei, ci este să fugi într-o lume imaginară, într-un univers paralel, abia atunci îmi dau seama cât de groaznică a ajuns lumea.

Așadar, susțin acest Stat Paralel – pot spune că o fac „cot la cot” cu inițiatorii ideii, dar vizând alte efecte. Acolo îmi doresc din toată inima să emigrez. Știți că au apărut unii care se numesc Suverani. Unii care nu respecta nicio lege impusă de o instituție publică. Această manifestare socială este un pas spre acest Stat Paralel. Macabru, dar așa se manifestă oamenii respectivi. Cică în Rusia, după cum îmi spunea un bun prieten, există comunități de indivizi care pleacă să se izoleze în Siberia. Nu îi mai duce nimeni acolo cu trenul de marfă, pleacă singuri, în asociații de familii – medici, ingineri, profesori, poeți – pentru a o lua de la zero, căci omenirea nu mai are nicio șansă în forma actuală.

Cum ar arăta acest Stat Paralel? Este unul fără politicieni – sau, dacă doriți, politicienii sunt fără drepturi, aleși doar dintre profesioniștii din alte domenii (fără a vorbi despre „tehnocrați”, sau aceștia trebuie să fie în primul rând niște tehnocrați ai moralității), aleși pe maximum un an de zile, cu posibilitate de prelungire a mandatului pentru încă un an, apoi să-și încheie cariera politică pentru această viață, iar în respectivul mandat să facă atât de multe lucruri bune încât să devină un fel de concurs politica: Cine face mai mult bine pe o perioadă de un an? Să fie o un Stat care să nu căpușează indivizii, ci doar să-i asiste și să se ocupe doar cu trei lucruri: sănătatea, educația și protecția militară. Va fi un Stat alcătuit din cetăți, adică din comunități mici care au dreptul să se administreze cum doresc. Este un Stat în care meseria de avocat să fie interzisă – căci nu poți să faci din alb negru și din negru alb. Stat Paralel în care Justiția să meargă mână în mână și să fie subordonată Dreptății. Stat în care faptele să bată procedurile formale. Stat care are ca scop debirocratizarea! Stat în care cetățenia se câștigă, nu se oferă în virtutea faptului de a te fi născut și ajuns la o anumită vârstă. Stat în care universitățile și întreaga educație să formeze caractere, nu specialiști. În primul rând! Apoi specialiști. Disciplinele obligatorii să fie etica și logica. Stat în care cei antisociali să fie ostragizați/exilați sau puși la muncă silnică. Și așa mai departe.

Știu, totul este amendabil în cele spuse mai sus. „Încă o utopie”, veți spune. Aiurea! O lume mai suprarealist-imaginară decât realitatea românească de astăzi nu cred că poate să bată pe un Morus sau Campanella. Chiar și așa, paralel, acest stat este infinit mai puțin nociv decât în actualul stat perpendicular pe nervii noștri. Și apoi, vă împiedică cineva să visați? Măcar pe moment aveți un strop de liniște și stoarceți fructul speranței de încă o picătură. Atenție, poate fi ultima!