TABLETA DE MIERCURI – Pompiliu ALEXANDRU – Britannia, forme ale subtilității antice

Britannia este un film englezesc, prezentat în nouă episoade, creat de Jez Butterworth, Tom Butterworth și James Richardson, din 2018, în care se prezintă diferite povești din jurul recuceririi insulei britanice din anul 45 î.Hr.. Există trei tabere: romanii invadatori, diferite clanuri războinice și druizii, cei care sunt un fel de liant spiritual pentru toate aceste clanuri, iar la un moment dat chiar colaboratori ai romanilor.

Am să atrag atenția asupra unui singur lucru foarte interesant prezent în acest film. De fapt cred că acesta este și elementul care formează axul filmului, aducându-i valoarea propriu-zisă. Este vorba despre un lucru foarte puțin prezentat de obicei în cărțile de istorie, chiar și în cele de istoria religiilor. Este vorba despre modul în care lumea căpăta un sens pentru anticii europeni. De la sicanii din pădurile de nepătruns ale sudului italian până la nordicii saxoni și, bineînțeles, druizii care și-au dedicat cu adevărat existența acestui mod de a decupa lumea în sensuri ascunse care trebuie scoase la suprafață, toată antichitatea se sprijină pe această atmosferă a minții care vede în tot și toate semnificații. Unii sunt chiar profesioniști ai interpretării naturii, așa cum sunt druizii, alții sunt doar executanții unui destin trasat și înscris în fiecare mișcare din social și din natură. Adam este un lingvist – el dă nume lucrurilor toată ziua – iar acest lucru nu se reduce la ceea ce numim noi astăzi lingvistică. Limba adamică este o limbă activă, numele care este în plină formare, care are o legătură subtilă cu referentul. După cădere, obiceiul adamic se pierde încet, încet. Insular există oameni extraordinari care citesc natura și citesc cerurile, sau motorul care stă în spatele oricărei mișcări a unei frunze din pădure. Oracolul din Delphi caută în spatele lucrurilor sensurile pe care trebuie să le dai căutătorului. Oamenii pădurilor din Europa acelor timpuri, împreună cu druizii și alte grupuri de sacerdoți, sunt cei mai fini observatori ai naturii, natură care există pentru a comunica, pentru a secreta sensuri în orice face ea. Dacă războiul troian avea în spatele său un război transcendent, cel purtat și în ceruri între Atena și Apollo, apoi orice formă de război mai mic sau mai mare este, la fel, o imagine materială a unui alt război, purtat pe tărâmurile zeilor. Invazia Imperiului Roman nu face excepție de la acest mod de a vedea lucrurile. Generalul roman este mânat de un spirit malefic, își urmează destinul pas cu pas, acesta va avea un adversat pe măsură – chiar dacă întruchipat de o simplă copilă, blocată între fată și femeie, nefiind nici una, nici alta, deoarece ritualul prin care ar fi putut să devină femeie și să iasă din copilărie a fost întrerupt în mod brutal, condamnând-o astfel la a fi între două lumi. Marele preot druid este un personaj care are o vârstă extraordinară – cel puțin 10 000 de ani – iar existența sa este complet dedicată zeilor, fiind interpretul și mesagerul acestora, crud și neutru în același timp. Casta (să o numim astfel) aceasta a druizilor se ocupă cu interpretări ale întregii naturi, iar cel care cunoaște limba fiarelor, cum se spune în basme, va fi înzestrat cu puteri miraculoase. Acesta este elemetul uitat al istoriei – modul de a interpreta și de a vedea lumea, de a-i citi semnele – iar din acest punct de vedere acest film este de neocolit dacă dorim să ne aducem aminte că perspectiva rațional-cauzală de astăzi este doar o modă și doar o simplă perspectivă, care nu are cu nimic mai mult sau mai puțin față de alte perspective care au fost la modă cândva în istoria omenirii. Jung ar spune că lumea evenimentelor sincrone este la fel de complexă, dacă nu cumva și mai complexă decât lumea cauzală, explicabilă rațional. Superstițiile de astăzi sunt rămășite, coji inutile ale unor semințe pline de sensuri într-o anumită perioadă. Când graurii țipă spre nord, iar vântul te izbește brusc în față în timp ce o cracă uscată trosnește sub picior, toate acestea sunt minuni care se petrec laolaltă, sincron, pentru a ne spune ceva. Ce anume? Cine n-are un druid, să-și cumpere!