O să mai înceapă o stagiune
Cînd am pus prima oară piciorul pe scenă
Cu public în sală
Bănuiam că o să rămîn mut
Ceea ce s-a și întîmplat preț de vreo cîteva secunde
Secunde care am crezut că sînt ani
Apoi am spus cuvintele necesare pe care acum le-am uitat
Atunci mi-am dat seama că textul nu are virgule semne de mirare de exclamare
Puncte puncte
Atunci mi-am dat seama că tăcerea are un preț mai mare decît vorbele
Și că a tăcea pe scenă nu e o corvoadă e un semn de distincție
A tăcea înseamnă să spui mai mult decît orice monolog celebru
Chiar dacă a trecut atîta timp nu mă satur să tac
Atunci cînd sînt pe scenă
Știu că deși tac eu personajul vorbește în muțenia lui
Și simt cum spectatorii se încordează să îmi audă tăcerea s-o cuprindă să îi dea sens
E un moment de cum să-i spun
Glorie poate
Am visat mi-am dorit să joc într-un spectacol cumplit de trist
De la început pînă la ultima suflare
Imposibil s-ar zice
Dar gîndiți-vă atîta tristețe dezolare spaimă timp de două ceasuri
Văd cum vă apucă spaima numai gîndindu-vă la așa ceva
Și totuși în două ore ați ieși vindecați de toate tristețile și spaimele și dezolările voastre
Pentru că toate astea i s-ar întîmpla altcuiva
Altcineva ar fi trist dezolat și singur cu spaimele sale
Nu voi
Altcineva
Și acel altcineva după ce spectacolul s-a încheiat ar lua cu el toate necazurile voastre
Și le-ar duce la malul unui pîrîu
Și le-ar spăla pînă la os
Pînă osul va fi alb și pur și ar mirosi a flori nemaimirosite vreodată
Începe încă o stagiune
Stimați spectatori vă rugăm să vă ocupați locurile în sală
Pe durata desfășurării spectacolului vă rugăm să fiți fericiți
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
