TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Reîntâlnirea

ION ROIBAN, ANGELA CÂRLAN – „VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ”, Expoziție de Pictură și Desen, Galeria Framing Art – Târgoviște

   Timp și acumulări întotdeauna deosebite ale lui fac posibilă și aduc într-un permanent prezent, în cele mai multe dintre accentele și intensitățile lui reîntâlnirea, reașezarea pe aceste trepte ale urcării continue, ale privirii care acumulează și ale simțurilor continuu amplifcate, de acum mereu gata să se lase exprimate, traduse, exprimate și expuse pentru a se putea mai departe continua și rămâne în cât mai multe dintre aceste apropieri și seduceri ale lor. Arta continuă și face posibile contextele în care poate avea loc, în care se poate manifesta de fiecare dată reîntâlnirea împreună cu mișcările prin care acaparează și stăpânește spațiul unde și în care are loc, în care se lasă înțelese senzațiile mai  mereu tăcute ale faptelor ei.

   Oricare gest care scrie reîntâlnirea necesită oglinzi disponibile să acumuleze și să păstreze mișcările din momentele ei semnificative, (ne)întâmplătoare prin care imaginile astfel colectate vor putea să participe la fiecare dintre momentele contopirii, ale adăugării și devenirii împreună, pentru ca această necesară înțelegere să se poată explica prin apropierile întreținute și transportate (ne)firesc în spațiile prezentului care le va asigura lectura cu cât mai multe dintre stările, senzațiile și acumulările empatice incluse în aceste intense desfășurări ale lor prin zonele vizibile ale lumii pe care o vor atinge și locui mai departe

   Ion Roiban pune la cale și ne propune expunerea în această reîntâlnire, o aducere împreună ale unor momente întrerupte în anumite locuri și locuiri ale vieții, în acele dimensiuni ale timpului în care (împreună cu) Angela Cârlan își desfășura firesc necesarele (de)scrieri ale activităților artistice, ale vieții, dar care s-au oprit, s-au lăsat din nou așteptate într-un nou anumit moment pe care reîntâlnirea îl face posibil și îi alimentează cu apropierile și mișcările lui împreună, în același loc și timp în care se poate reface desăvârșirea, dialogul, mersul mai departe (din nou) împreună odată cu această expoziție în care se pun la cale toate astfel de variațiuni pe aceeași temă, temă care ne face cunoscute cât mai multe dintre formele și formulele artistice în care reîntâlnirea se poate spune, se poate face vizibilă și interpreta, i se pot simți, observa și parcurge adâncimile cu toate straturile și limpezimile ei întotdeauna căutate de (ne)lămuririle versatile ale artei, ale artei care caută, dislocă și împărtășește firesc din toate aceste acumulări care urmăresc să se lase purtate, ținute sau nu în fiecare încăpere încăpută și rămasă desfăcută, deschisă în și pentru lume. Suntem prinși în expoziția VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ în multe dintre aceste sobrietăți pe care Ion Roiban și Angela Cârlan ni le propun prin limbajul lor imagistic artistic, limbaj ales cromatic și expus în acest scenariu desăvârșit pe care îl derulează și îl aduce aproape reîntâlnirea lor, reașezarea la un loc ale emoțiilor și stărilor prin care toate se spun și se lasă mai departe la dispoziția oricărei deschideri și dialog care se poartă și continuă mai departe împreună.

   Despre oglinzi se spune că deformează realitatea, însă arta nu numai că o deformează, ci o și modifică în asemenea imagini și stări însoțitoare ale lor încât privitorul devine părtaș la modificările acceptate de realitate propuse în aceste reluări ale lumii văzute, simțite și înțelese pe care Ion Roiban și-o pune și ne-o pune la îndemână cu luminile și cu umbrele ei dezvăluite de el, inițiate și făcute să vibreze pe cât mai multe frecvențe posibile și în cât mai desfășurate (dez)alcătuiri ale lor, și diluate secvenețe începute sau nu ale lumii vizibile, de acum păstrată, (de)formată în coerențele dezvoltate de un simț artistic făcut vizibil în acest discurs aplicat, delicat pe care și-l tot pune la îndemâna noastră Ion Roiban cu fiecare întânire cu noi, cu publicul lui, cu aceste lecturi intensificate prin permanente și neobosite adăugări însușite și clasificate vizual, (con)textual, artistic. O volubilitate tematică înfășurată în discursul vizual propus și expus este întâlnită și adăugată parcurgând, dar și trecând granițele apropierii, ale interpretării firești la care suntem invitați să ne alăturăm, să participăm, să ducem mai departe.

   Corpul expoziției VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ este adunat și completat în pictura pe care Angela Cârlan o (re)aduce în atenție, în felul și modul de a fi pe care l-a regăsit, în care s-a așezat și constată din nou că nu a plecat, că nu a părăsit fantasmele și fantezia care i-au hrănit și alimentat fireștile și nefireștile momente intensificate artistic ale vieții ei. Semnele căutărilor în care a fost și a rămas prinsă nu s-au lăsat pierdute, rătăcite sau  șterse, ci pur și simplu au fost un timp, o vreme acoperite de vălul care le-a asigurat și păstrat firesc până la strălucirea regăsirii, a reîntâlnirii care s-a împlinit acum, aici din nou iar perpetuarea sentimentelor și ale senzațiilor ei se vor lăsa păstrate mai departe în firescul pe care arta îl întreține neobosită, neperimată sau trădată în ascunderi. Pictura pe care o (re)aduce în fața publicului la această reîntâlnire Angela Cârlan este desfăcută din timp și (re)așezată firesc în fiecare nou prezent care îi recunoaște notele induse de autoarea lor în această muzicalitate pe care lumea ei și-o asumă și o exprimă în cât mai multe sensuri sau forme ale ei aici, în aceste accente cromatice pe care le pune și le lasă să își impună exprimările, spunerile și enumerările.

   Reîntâlnirea este un fel de desăvârșire, este despre ce nu se (mai) uită, despre ce se mai poate (re)aduce și recunoaște în anumite momente ale vieții, ale vieților care nu își rătăcesc și nici nu își uită pașii prin lume, prin spațiile și încăperile ei disponibilizate să găzduiască și să păstreze aceste nedeformate apropieri îngăduite de artă, de împrejurările și împrejmuirile ei niciodată acoperite, ascunse sau ținute departe de vedere, de întinderile ei spre și în adâncimile lor. Privitorul este atașat și el perenitității reîntregirii care se amplifică în fiecare dintre aceste coerențe somatice, cu fiecare dintre afinitățile ce însoțesc și divulgă scenariile lor. Ion Roiban și Angela Cârlan ne apropie și ne învăluie cu aceste cortine transparente pe care reîntâlnirea lor (ni) le-a pus la dispoziție pentru a ne familiariza cu fiecare dintre (de)formările pe care intuițiile și trăirile lor artistice le-au condensat acum, aici, în expoziția în care au reușit să își adune și să își aducă fiecare variațiunile ca să se spună, să se exprime pe aceeași temă comună a reîntâlnirii, și în același limbaj, acela întreținut de pictură, de desen și de toate deformările, reformulările și extensiile recunoscute și adunate de ele în firile lor. Rătăcirea a fost dezarticulată iar comuniunea își face cunoscute mișcările în toate felurile care se pot (re)marca și desfășura inițiativele, desprinderile și alcătuirile permanente ale dialogului. Reîntâlnirea (mereu nouă), propusă (nouă) de Ion Roiban și de Angela Cârlan are în această expunere enumerate multe dintre motivele pe care limbajul artistic le întreține, le amplifică permanent și le face să se exprime la un loc cu afinitățile, cu imaginile care le spun și le fac cât mai ușor de (re)cunoscut, de înțeles, de parcurs. Rostul nostru rămâne să căutăm să înțelegem și să traversăm împreună cu ei (toate) aceste (ne)scrise emoții.