TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – O pledoarie ratată

Un elev de clasa a XII-a m-a întrebat de ce trebuie să învețe literatură. Dacă întrebarea ar fi venit de la unul dintre elevii mai puțin aplecați către studiu, aș fi luat-o drept glumă sau, în funcție de context, drept o impertinență. Nu era însă cazul. Întrebarea a venit de la un elev predispus către reflecție, iar asta m-a împiedicat să o taxez drept neserioasă. De fapt, având în vedere că se pregătește să devină inginer, întrebarea era de ce trebuie să susțină la bacalaureat și o probă de limba și literatura română, mai ales că 20% din media de admitere la Politehnică este reprezentată de media obținută la acest prim examen, iată, atât de important. Acum trebuie spus că, din punctajul probei scrise la limba și literatura română, doar patru puncte pot fi obținute în urma evaluării competențelor de receptare și contextualizare a operei literare, celelalte cinci vizând competențe de comunicare și de argumentare. De altfel, în asta a și constat o parte a răspunsului meu. Mă gândesc că și inginerii au nevoie să comunice corect și să argumenteze convingător. Apoi, am adus și alte argumente, nu puține la număr, în sprijinul necesității studierii literaturii în școală. Chiar și așa însă, întrebarea a rămas. Mi-a fost evident că nu am reușit să-l conving.
Și continui să mă întreb ce aș mai fi putut să-i spun. Că literatura mi-a permis să fiu liber, într-o perioadă în care doar libertatea interioară mai era posibilă? Astăzi, doar abuzul de libertate al unora pare a ne mai amenința libertatea. Că literatura m-a învățat să gândesc altfel, într-o vreme în care toți trebuia să gândim la fel? Astăzi, a gândi aproape că s-a demodat. Că literatura mi-a fost ghid prin lumi și culturi altfel inaccesibile? Astăzi, poți da ocol Pământului nu în 80 de zile, ci în mai puțin de 80 de ore. Că au fost momente în care doar literatura m-a ajutat să mă regăsesc? Că mi-am găsit, în paginile câte unei cărți, interlocutorii pe care nu-i găseam în viața reală? Astăzi, există pentru așa ceva n rețele sociale. Că literatura m-a obișnuit să caut și să recunosc frumosul într-o lume ce pare, de la o zi la alta, tot mai hâdă? Dar pe cine mai interesează astăzi așa ceva? În fine, că literatura m-a împiedicat să renunț, m-a încurajat să îndrăznesc, m-a învățat să fiu?
Bănuiesc că, ținând un asemenea discurs, aș fi fost nu mai convingător, ci doar ridicol. Eu nu reprezint nici pe departe un model de reușită în plan economic și social. Nu am vilă, iar de vreo piscină, fie ea și prăpădită, în care să se scalde cormoranii, nici nu poate fi vorba. Ce greutate ar fi avut cuvintele mele?
Și apoi, chiar G. Călinescu, într-un articol memorabil, făcând distincție între a învăța și a citi, îi dă într-un fel dreptate elevului meu de clasa a XII-a:
„-Grea meserie și profesoratul ăsta dacă trebuie să citești mereu. Copiii citesc, d-ta citești!
Într-o zi însă mi-a spus vorba memorabilă:
-Tot mai înveți, maică?
-Cum asta?
-Păi dacă zici că ai terminat, ce tot înveți mereu? Nu-ți ajunge atâta școală? Școala primară, liceul, universitatea, ți s-o fi acrit și dumitale. Acum mai pune-te și d-ta pe trai, c-a trecut vremea învățăturii.
-Dar eu nu învăț, cocoană, citesc.” (Tot mai înveți, maică?)

Sau poate că nu!

Valeriana

PNL Alde



Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

: 4 ganduri despre “TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – O pledoarie ratată

  • 23 februarie 2019 at 11:00
    Permalink

    defapt greutatea este masa x accelerație gravitațională

    Reply
  • 19 februarie 2019 at 13:51
    Permalink

    Citez din articol: “Și continui să mă întreb ce aș mai fi putut să-i spun.”. Conjugarea corecta a verbului “a continua” la persoana I prezent este “eu continuu”.

    Reply
  • 19 februarie 2019 at 10:41
    Permalink

    Pe dvs. v-a făcut literatura liber.
    Pe alții îi face muzica, pe alți artele plastice, pe alți matematica și științele naturii, pe alții economia și știința făcutului banilor, pe alții statul cu vaca la pășune.

    Nu suntem toți la fel. Toți suntem liberi, fiecare în felul lui, dar niciunul în sens absolut.

    Cred că greutatea nu este în a argumenta de ce trebuie făcută literatură în școală, ci greutatea constă în a argumenta de ce trebuie făcută acea literatură care se face și nu alta. De ce canonul este ăla care este și nu altul… De ce Eminescu este canonic și Cheloo nu, sau de ce Mircea Cărtărescu este mai important pentru literatură decât Lucian Dan Teodorovici. Asta este greu de explicat unui elev.

    Iar greutatea principală nu vine din faptul că nu ar exista argumente ci din faptul că chiar și voi, profesorii de română, vă îndoiți de literatură și de voi înșivă și transmiteți asta în mod non-verbal elevilor.
    Așa cum se vede în articolul acesta spre final: nu-i pasă unui elev despre libertate sau nu fac bani suficienți și vilă și piscină.
    Credeți în mod greșit că acestea (banii) sunt criteriile elevilor dumneavoastră. Dar copiii au criterii mai pragmatice de atât. Vor să vadă la un om siguranță de sine și bună dispoziție ca să se alimenteze și ei de la acel om, până devin adulți și găsesc în ei înșiși buna dispoziție și siguranța de sine.

    Reply
  • 19 februarie 2019 at 8:53
    Permalink

    Pledoaria Dvs. nu este ratata. Dar acest elev a scos in evidenta una din marile probleme ale invatamintului romanesc.
    Multe discipline si la toate, exceptind matematica, fizica, chimia, se pune problema memorarii unei mari cantitati de informatie.
    Nu se tine cont de abilitatile native ale elevului. Daca el este foarte bun la matematica, cultivai acest talent, invata-l si celelalte minimul necesar. Daca este un caracter puternic, isi va desavirsii singur in timp cultura generala. La fel si cu un elev talentat la literatura, nu-l stresa cu matematica.
    Pentru mine matematica a fost un hobby, literatura o adevarata teroare, dar asta nu inseamna ca nu am citit si citesc in continuare, carti reale pe care le tii in mina, nu carti virtuale.
    Am avut profesori care judecau elevul in felul urmator: cum la disciplina X ai numai 9 si 10, iar la mine nu stii nici de patru, asta este reavointa si te “taxa”!!!!!
    Este nevoie de o reforma uriasa in invatamintul romanesc si trebuie sa inceapa de la virf.

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro