Cu mulți ani în urmă m-a „ispitit” o poveste, pentru un roman nou. Îmi imaginam o lume viitoare, îi ziceam eu post-muritoare, un fel de univers aproape perfect, în care oamenii găseau soluții la orice, intrau oricând la o regenerare gratuită, adică descopereau nemurirea. Trebuie să recunosc, multe dintre cărțile mele au avut o destinație precisă, elevii mei… Știu că mi le-au citit, generații întregi de „carabelliști” au fost alături de mine la spectacolele de lansare a romanelor, în sala mare a Teatrului Tony Bulandra. Cu câteva săptămâni în urmă, a fost chiar ultima întâlnire irepetabilă cu noul meu roman Cercei în buric.
Zilele trecute am citit un roman nou, se numește Secera și e scris de Neal Shusaterman. Povestea mea, iată, a fost scrisă de altcineva, eu nu aș fi putut, oricum, s-o duc până la capăt cu atâta pricepere. Ce se întâmplă în cartea despre care vă povestesc acum? E o lume a viitorului, pare una ideală, foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț. Secerile, ele sunt soluția… Reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Secera ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.
Utopia devine distopie, atunci când ajungi să trăiești zilnic cu frica în sân că vei fi vizitat de o Seceră… Se spune despre Seceri că ar fi pline de compasiune, că ele sunt singurele care pot lua vieți și că oamenii trebuie să-și accepte soarta cu demnitate. În principiu, cei mai vulnerabili sunt cei predispuși la accidente, cei care oricum ar fi murit în scurt timp, din cauza modului haotic în care-și trăiau viața. În principiu, pentru că există și Seceri care s-au îndepărtat de la valorile morale ale Secerilor, ele nu țin cont pe cine omoară și de ce, ce arme folosesc și cum, dacă cei omorâți suferă sau nu, nu au principii, de fapt.
Să recapitulăm, omul e mai presus de Dumnezeu, nu mai există nimic de descoperit, războaiele au încetat, iar guvernele au fost abolite, politica nu mai există etc. Cum moartea a fost eradicată, oamenii ajung și la vârste de sute de ani. Odată ce corpul lor a început să îmbătrânească există posibilitatea să își dea vârsta înapoi, străbunica are 30, bunica 50… Și, ați înțeles, pentru a evita o aglomerare a planetei au apărut Secerile. Care spicuiesc… Oameni…
Uneori, scrisul și stilul sunt naive și lipsite de profunzimea unui roman mare, dar povestea trebuie citită. Are și dragoste, are și durere, este ca o zvârcolire într-un anotimp fără măsură.
Facebook
WhatsApp
TikTok
