TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE Despre conflicte de muncă în vremuri interbelice

Anul 1933… Mai mulţi muncitori ai societăţii petroliere Sondrum, cu sediul în Bucureşti, acţionau în judecată angajatorul pentru neplata orelor suplimentare, a duminicilor şi sărbătorilor legale lucrate. Între aceştia, Diţă Gheorghe din comuna Valea Lungă, al cărui avocat – Florin Wartan – calculase că societatea trebuia să îi plătească pentru orele suplimentare  lucrate în perioada 1 iunie 1931-1 octombrie 1933, suma de 43.837 de lei.

Judecătoria din Târgovişte casa dosarul pentru netimbrare, prin sentinţa nr.612 din 1934, care trata cazul ca pe unul de drept civil şi nu ca pe un conflict de muncă. Apelul ulterior către Tribunalul Dâmboviţa se încheia cu obligaţia pentru societatea amintită, de a depune actele de plată pentru muncitorul reclamant şi cu numirea expertului Florin Barbescu pentru stabilirea sumei de plată pentru munca suplimentară prestată. Raportul de expertiză al acestuia concluziona că muncitorul avea de recuperat suma de 15.133 de lei şi era acceptat de avocatul societăţii, aşa încât Tribunalul obliga societatea la plata acestei sume şi a încă 1200 de lei-cheltuielile de judecată, prin sentinţa sa cu nr.986 din… 1937, ceea ce înseamnă că trecuseră deja trei ani de când Diţă Gheorghe acţionase societatea în instanţă.

 

Anul 1935… Inspectoratul Muncii din Târgovişte informa Tribunalul Dâmboviţa că între ospătarii şi patronii localurilor lui Constantin Pitiş, Iorgu Lăzărescu, Stelian Popa, Moise Ionescu, Chiru Radovici şi Cornică Maican izbucniseră conflicte generate de muncitorii care solicitau reglementarea condiţiilor de muncă, prin contracte colective. Inspectoratul fixa pentru data de 18 octombrie convocarea părţilor, pentru conciliere, dar între timp muncitorii de la localurile lui Stelian Popa şi Moise Ionescu renunţau la pretenţiile lor. Patronii celorlalte trei localuri au refuzat satisfacerea doleanţelor salariaţilor lor, aşa încât Inspectoratul înainta dosarul către Tribunalul Dâmboviţa, pentru arbitraj obligatoriu. Ospătarii îi aveau ca reprezentanţi pe Iorgu Butnaru (de la restaurantul lui Pitiş),  Kiss Iosif (de la Iorgu Lăzărescu) şi Rudolf Brun (de la restaurantul lui Radovici şi Maican). 

 

Deşi procesul se încheia prin renunţarea angajaţilor la acţiunea lor, el era de natură să demonstreze creştere conştiinţei muncitorilor privind drepturile care li se cuveneau, în condiţiile constituirii, cu puţin timp înainte (la 22 aprilie 1935), a Sindicatului din Târgovişte al muncitorilor ospătari şi asimilaţii lor. Haralambie Bobescu,preşedintele acestui sindicat, se afla la originea declanşării conflictului despre care am amintit aici. 

 

RADU  ALEXANDRU  STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…