TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA Patrimoniul ─ o problemă de mentalitate

O realitate de care ne lovim frecvent, aproape de fiecare dată când ne ridicăm privirea înspre clădiri atunci când ne plimbăm prin oraș (nu contează care oraș, e o situație comună localităților urbane din România), este problema sensibilă a patrimoniului, a conservării și integrării acestuia în viața noastră cotidiană. Dincolo de aspectul legal, există și alți factori pe care îi putem lua în calcul în ceea ce privește această temă de interes?

Dintr-un punct de vedere strict subiectiv, consider că adevărata origine a acestei lungi serii de probleme cu care ne confruntăm este una care ține de mentalitate, de atitudinea avută față de ceea ce este vechi, istoric, în esență o lipsă de gust și de formare în acest sens. Cu siguranță, nimeni nu poate avea pretenția absurdă ca toată populația, fie ei cetățeni obișnuiți, proprietari, investitori, reprezentanți ai unor instituții, să fie alcătuită din oameni care dețin cunoștințe aprofundate în sens cultural. Cu toate acestea, putem avea ceva de învățat de la țările și centrele urbane care au știut să-și conserve și să-și păstreze în actualitate trecutul, devenind puncte de interes turistic tocmai datorită acestei abordări. Cum credeți că ar arăta orașe europene precum Paris sau Viena dacă nu ar exista un interes general pentru conservare și această preocupare ar fi prezentă doar în rândul unui număr restrâns de specialiști?

În ceea ce privește cetățenii acestor spații, un prim pas către o schimbare pozitivă ar fi însăși conștientizarea faptului că e o problemă care ne privește pe toți, nu doar pe câțiva experți, conștientizare căreia i-am putea adăuga o doză de respect, de dorință de a nu strica ceva existent, în cazul în care nu suntem în măsură să facem ceva înspre bine. Or, această conștientizare își are originile în educație, mai ales în educația formală, din instituțiile de învățământ, dar și în educația informală receptată prin canalele media. Din păcate, lucrurile nu stau tocmai promițător în ceea ce privește abordarea materiilor precum educația vizuală sau muzicală, care sunt privite ca fiind neesențiale și, tocmai din această cauză, li se alocă din ce în ce mai puține ore. Pe lângă acest lucru, programa nu este gândită pentru a fi atractivă, este încărcată cu informații care nu sunt neapărat relevante, dar se omit multe alte noțiuni care țin de formarea culturii generale și a unui spirt civic orientat către plăcerea consumului artistic și conservarea artefactelor deja existente. Nu este de mirare, cu atât mai mult cu cât există acum numeroase și mult mai diverse metode de informare, că elevii și tineri nu sunt interesați de subiect sau, mai mult, îl desconsideră. Cred că o abordare mai interactivă, cu participarea la evenimente culturale, concerte, expoziții, vizite la muzee sau simpla observare a clădirilor și obiectelor de patrimoniu de pe plan local ar putea duce la o mai mare apropiere în acest sens.

Un al doilea factor care contribuie la atitudinea de indiferență sau rea voință a populației generale este dată de tendințele promovate la nivel public: este la modă să placăm toate clădirile cu polistiren, indiferent de compatibilitatea sau incompatibilitatea arhitecturală, asociem materiale moderne unor construcții istorice, vrem ca totul să arate nou, lucios, actual. Ceea ce este mai grav e că acest mod de a vedea lucrurile devine un standard, iar cei preocupați de soarta monumentelor devin o minoritate adesea desconsiderată. Devenind un standard de natura estetică (sau inestetică), ajunge să se propage cu rapiditate, mai ales în rândul oamenilor influențabili. O schimbare în bine ar fi posibilă dacă s-ar acorda mai mult timp și spațiu în media și online pentru preocupările în acest sens. Există, de exemplu, canale de youtube sau pagini de facebook care promovează subiecte de ordin istoric, științific, cultural, arhitectural și care încep să aibă din ce în ce mai mult succes la public. Trăiesc cu speranța ca, în timp, măcar o parte din acest tip de conținut să devină popular.

În final, cred că ar trebui să acordăm o mai mare importanță problemei conservării (clădirilor, operelor de artă, documentelor de arhivă), deoarece ea se află în strânsă legătură cu factorul irecuperabil. Dacă nu facem ceva acum, sau dacă facem ceva nepotrivit, s-ar putea ca mai târziu să nu mai avem la ce ne întoarce, la ce să ne raportăm în evoluția noastră ca umanitate. Nu mă refer aici la o oprire a progresului sau la un blocaj în trecut, ci la căutarea de soluții armonioase prin care ele să coexiste în viața noastră zilnică.

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro