DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Despre „Democrații lui Reagan” și „Republicanii lui Biden”

În timp ce oamenii de rând de abia își mai găsesc de lucru, iar când și-l găsesc salariul este de mizerie, teoreticienii noștri nu se gândesc cum sa le explice politicienilor că e în interesul lot și al votanților să le mărească salariul minim sau să îmbunătățească condițiile de muncă și sănătate. În schimb, ei vor să ghicească cicluri electorale, or mai sofisticat spus, să descopere niște reguli nescrise care dictează modul în care funcționează politica americană. Cum le fac? Se duc la fiecare patru ani, ca și cum ar fi conduși de primăvară, cu președinți, cu cei care aspiră să fie președinți și cu reporterii care îi înconjoară, se întorc în suburbiile din Detroit. Acolo urmăresc cum politicienii interacționează cu muncitorii cu guler albastru, pentru a-și testa mesajele și a înțelege ceea ce se întâmplă în America de mijloc.

Nominalizat la președinția republicană, Ronald Reagan (centru), cu o bere intr-o mână în timp ce cu cealaltă pregătește kielbasa la grătar în curtea lui Emil Petrie (stânga), un muncitor siderurgist șomer, în timpul unui grătar de Ziua Muncii cu „oameni muncitori” în septembrie 1980 în afara orașului Detroit. (Bettmann / Getty Images)… Așa s-a întâmplat pe la mijlocul anilor 1980, când Stanley Greenberg de la Universitatea Yale, și-a îndreptat atenția de la studierea interacțiunii dintre clasă și rasă în Africa de Sud apartheid la județul Macomb, de lângă Detroit. În 1960, a fost cel mai pro-democrat județ din orice stat al Statelor Unite. În 1984, cu Ronald Reagan, surprinzător, a devenit republican. Populația era albă în marea majoritate și de clasă mijlocie; în mare parte trăia în case cumpărate în rate (ipotecate) dar nu închiriate și conducea mașini proprii (cumpărate în rate) la muncă în uzine sau birouri în metropola Detroit. După toate aparențele, ei erau democrați. Dar nu au votat așa. De ce nu?
După convocarea unei serii de focus grupuri, Greenberg a inventat un termen pentru acești alegători – „Reagan Democrats” – și a produs o teorie adecvată. În ochii acestor alegători, „liderilor care trebuiau să lupte pentru ei părea să le pese mai mult de negrii din Detroit și de studenții protestatarii din campusurile americane; părea că le pasă mai mult de egalitate și  avort decât de plățile ipotecare și infracțiuni ”, a scris mai târziu Greenberg. „Vechea politică i-a abandonat. Ceea ce își doresc cu adevărat este un nou contract politic și libertatea de a visa din nou visul american ”. Macomb, a spus el, „este locul unei răsturnări istorice care a distrus vechiul și promite un nou tip volatil de politică”. De patru decenii încoace, „Democrații lui Reagan” au definit politica americană, iar Greenberg a teoretizat neîncetat.  A observat  ascensiunea „noilor democrați” ai lui Bill Clinton, „conservatorismul plin de compasiune” al lui George W. Bush, dar și plângerile de discriminare ale albilor lui Donald Trump și tiradele lor împotriva tratatelor cosmopolitane de tipul NAFTA. Astfel încât, după ce Obama a câștigat Macomb în 2008 și 2012, Trump l-a capturat atât în 2016, cât și în 2020.

Dar în noiembrie 2020 s-a întâmplat ceva importan,t relatează Zack Stanton de la Politico. Nu neapărat în Macomb, dar prin țară: înțepenit  în politica identității albe – și poate fiind prea concentrat pe ceea ce credea că vor „Democrații lui Reagan” – Trump a accelerat ascensiunea unui nou bloc de vot care este, în multe privințe, imaginea în oglindă a „Democraților lui Reagan” .Să le spunem  „Republicanii lui Biden”… La fel ca „Democrații Reagan”, sunt foarte albi și trăiesc în suburbii. Dar acolo unde „Democrații lui Reagan” aveau gulerul albastru al uniformelor de muncitor, dar erau conservatori din punct de vedere cultural, Greenberg îi vede pe „Republicanii lui Biden” ca fiind mai bogați, cu gulere de cămăși albe, foarte educați și care susțin diversitatea ca valoare socială. Din punct de vedere istoric, ei s-au identificat cu Partidul Republican, ca fiind casa lor politică. Dar liderilor care trebuiau să lupte pentru ei par să le pese mai mult de nemulțumirile albilor cu gulere albastre și de eliminarea imigranților; se pare că le pasă mai mult de problemele sociale ale celor de jos, decât de școlarizarea la grădinițe sau la facultate. Ei nu se consideră democrați – sau nu încă – dar îi votează, oferindu-le majorități în Cameră și Senat și făcându-l pe Joe Biden doar al patrulea candidat din secolul trecut până în prezent care învinge împotriva unui președinte în exercițiu (sitting president). Acum, cu sprijinul „Republicanilor lui Biden,”- cel puțin deocamdată – Joe Biden se lansează într-un gambit îndrăzneț, care a trecut în mare parte neobservat, dar, dacă ar avea succes, ar putea să-i împiedice pe republicanii naționali timp de un deceniu: recuperarea sprijinului  „Democraților lui Reagan.„Biden face o campanie foarte conștientă pentru alegătorii albi din clasa muncitoare, precum cei din județul Macomb [pentru care] rasa nu este singurul lucru care le decide votul, dar care au mers la Trump [în 2016]  pentru că și ei erau opuși globalizării; iar democraților nu li se părea ca luptă pentru muncitorii americani ”, spune Greenberg, acum cu sediul la Washington, DC. Retorica „America First” a făcut parte din campania lui Biden, dar împreună cu „reconstruiește mai bine”…Și asta îi pune pe republicani într-o poziție dificilă din punct de vedere strategic.

„Aveți acest tip de luptă între „Democrații lui Reagan ”- care au votat pentru Reagan, apoi s-au întors să voteze pentru Bill Clinton, unii au votat pentru Obama, și „Republicanii lui Biden”, dar și un nou set de alegători aduși de Trump”, spune Greenberg. Atât în 2016, cât și în 2020, Trump a adus noi alegători – oameni animați de „naționalismul alb și de resentimente rasiale și a căror motivație copleșitoare este o profundă îngrijorare că negrii și imigranții vor controla țara” și care „votează direct [Republican] să „salveze țara” ”, spune Greenberg. Dar, curtând aceste voturi, republicanii riscă să-i împingă pe „Republicanii lui Biden” mai departe în registrul democratic și, mai mult, îi poate împinge sa devină democrați.

Acum, nu știu dacă ceea ce observă Greenberg este și ceea ce se întâmplă. Cea mai ușoară metodă de curtat este să-i arăți celui curtat că ești serios și ai cumpărat și inelul. Până acum Biden a curtat fără inel. Congresul american nu a adoptat nicio măsură economică să dovedească acestor republicani că, votând cu Biden, ar fi în interesul lor. Iar această nonșalantă în curtat poate să nu producă nimic în viitor. Căci retorica e ieftină. Chiar retorica rasistă a lui Trump care le-a făcut greață de el acum, e maleabilă. O retorica este ușor de oprit dacă e tot ce îi ține pe „Republicanii lui Biden” îndepărtați de partidul lor și, mai ales, dacă numeric îi depășesc pe ceilalți votanți cu vederi rasiste.

Vom vedea.

 

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro