Am fost crescut de bunici. Recunosc că am avut o copilărie cu adevărat fericită. Multe dintre valorile pe care mi le-au insuflat bunicii de la Răzvad se văd în adultul care am devenit. În serile de iarnă când nu era mult de muncă și se înnopta devreme, bunicul meu citea, folosind o veioză de carte. Eram copil de grădiniță când mi-a citit prima dată „Zâna zorilor” a lui Slavici. Tot la grădiniță eram când mi-a citit „Potopul” lui Sienkiewicz, varianta în 5 volume de la BPT. Deci, și această carte are istoria ei. Îmi amintesc cu drag și nostalgie de aventurile lui Kmicic și am suferit cu el în șanț la asediu sau călare pe cal la vreo șarjă.
„Potopul” este un roman istoric apărut în 1886. Henryk Sienkiewicz a scris o trilogie, cum ne plăcea nouă să o numim, de capă și spadă. „Potopul” este parte a trilogiei din care mai fac parte romanele „Prin foc și sabie” și „Pan Wołodyjowski”. Denumirea de „potop” se referă, în istoriografia poloneză și lituaniană, la o serie de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care au ruinat Uniunea statală polono-lituaniană, iar acțiunea din roman se desfășoară între 1654 și 1657. Lauretul premiului Nobel, Sienkiewicz, încadrează câteva personaje imaginare într-un conflict real cu personaje istorice. Subiectul sunt aventurile și faptele de arme ale nobilului Andrzej Kmicic, dar și iubirea pentru frumoasa Olenka Billewiczówna.
Nu pot să trec așa repede fără să vă povestesc despre cel mai bun spadasin, Pan Wolodyjowski, personaj ce are propriul său roman în trilogia aceasta. Mărețul spadasin, mereu în cautarea iubirii unei domnițe, este personajul pe care îl găsim pe parcursul întregii trilogii, martor activ sau personaj principal.
Filmul a fost realizat în 1974 și îl are pe Daniel Olbrychski în rolul principal, nobilul Andrzej Kmicic. În tinerețe, Olbrychski a fost atras de echitație și priceput în mânuirea sabiei, talente ce-i vor permite să execute personal multe din scenele de cascadorie din filmele sale. Știu că numele nu vă spune ceva în mod special, dar actorul a jucat în multe filme, între care „Toba de tinichea” (Oscar pentru film strain, 1979), „Insuportabila ușurătate a ființei” (film după romanul omonim al lui Milan Kudera, 1988), „Prin foc si sabie” (1998), „Băbierul din Siberia” (în regia lui Nikita Mikhalkov,1998), „Salt” (alături de Angelina Jolie, 2010).
Filmul este, de fapt, o miniserie de 5 episoade și a fost nominalizat la Oscar-ul pentru film strain. Este o epopee bine realizată, în care comuniștii polonezi nu s-au zgârcit în materie de costume de epocă, decoruri, actori figuranți și cai, mulți cai. Sunt câteva scene de bătălie ecvestră cum am mai văzut doar în filmul „Întoarcerea regelui”. Doar că acestea sunt pe bune, nu facute pe calculator.
Atât romanul, cât și filmul mi-au deschis apetitul pentru istoria medievală și pentru săbii și alte arme de epocă. Vă recomand să îl vedeți după ce veți citi cartea. Am cartea în mai multe exemplare, în diferite ediții, pentru că, de fiecare dată când ajung în vreun târg de vechituri și este pe o tarabă, nu mă pot abține să nu o cumpăr. Poate și pentru că îmi aduce aminte de bunicul meu și de copilăria de la Răzvad.
Facebook
WhatsApp
TikTok
