ortooxacell kiss2022.gif Flax

RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

   Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț  Cristache)

 

 

Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

 

Azi despre  Ionel Fernic, un „om de ieri“ care nu a fost uitat, fiindcă în oraşul nostru există o stradă cu numele său, este menţionat în „Enciclopedia oraşului Târgovişte” şi amintit concitadinilor anual prin Festivalul naţional „Crizantema de aur“. Este omul care şi-a echilibrat viaţa între muzică şi aeronautică.

 

S-a născut la 29 mai 1901, în „centrul vechi” al Târgoviştei.  Tatăl său, inginer mecanic, era şi proprietarul unui atelier mecanic. Familia Fernic se mută la Galaţi, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri” şi va dobândi o aleasă cultură muzicală de la profesorul de pian Theodor Fuchs, adus în ţară de marele nostru compozitor George Enescu. Se poate spune că Theodor Fuchs i-a insuflat dragostea pentru pian şi chitară şi se crede că sub îndrumarea sa a compus balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică uşoară.

Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinţi  să-şi continue studiile într-o facultate tehnică. Fernic va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, secţia de artă dramatică, având la admitere cea mai bună medie. Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune ca actor. Joacă pe scena Teatrului Naţional împreună cu Ion Manolescu, Aristid Demetriad, Mişu Fotino, Sors Cluceru, G. Baldovin şi Ion Şahighian.

Odată încheiate studiile (1924), Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie în rezervă din Ploieşti și va rămâne în oraş pentru câţiva ani. Din anul 1927, Fernic şi-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schiţe, Misterele din Mizil, iar în 1928, a publicat un volum de poezii, Prăpăstii, câteva cărţi pentru copii şi a fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur. A fost printre primii traducători ai lui Omar Khayyam.

   Compozitor de succes, la începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în Bucureşti. Simţind atracţia de a compune muzică uşoară de succes, dar şi totodată pentru a-şi verifica posibilităţile, scrie romanţe şi tangouri. Primul său tangou, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna”). Multe dintre compoziţiile sale s-au bucurat de faimă în epocă şi continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. Fernic, până în 1938, a compus peste 400 de romanţe, tangouri şi valsuri.  Aproape toate piesele sale au devenit şlagăre „clasice”, înnoind şi modernizând limbajul muzicii uşoare româneşti. Sunt memorabile, de pildă, romanţele „Crucea albă de mesteacăn”, „Îţi mai aduci aminte doamnă?”, „Amurg de iubire”, „Plaisir d’amour”, „Iubesc femeia”, „În umbra vechilor salcâmi” ş.a. 

Succese  obține și în aeronautică. Visul lui Fernic a fost să zboare şi, împreună cu regretatul său văr George Gh. Fernic (născut în Galaţi, la 05 august 1900),  – care a fost aviator, constructor de avioane şi pilot de curse.He founded the Fernic Aircraft Corporation on Staten Island, in New York, in 1929. accidentat mortal la Miting Internaţional de aviaţie de la Chicago la 22 octombrie 1930 – construiau din cutii goale de portocale, modele de avioane.  He is the cousin of Romanian composer, amateur pilot and sky diver, Ionel Fernic (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Fernic), who was also killed in an aviation accident in 1938.Fernic a absolvit Şcoala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa în primăvara anului 1935, devenind pilot de turism şi sport şi pe care l-a practicat la Galaţi şi Bucureşti (1936-1938).

La un miting internaţional desfăşurat la Bucureşti, lui Fernic i-a venit ideea să traverseze Carpaţii până la Braşov, şi înapoi. Zborul, a fost un succes, el revenind la Băneasa în aplauzele bucureştenilor, împlinindu-şi dorinţa, dar şi visul lui Aurel Vlaicu. A fost medaliat de regele Carol al II-lea cu o distincţie importantă, Crucea de aur a Ordinului „Virtutea Aeronautică”. (1938) Se arată interesat şi devine paraşutist sportiv,  fără să fi făcut o asemenea şcoală. În 1936, în România nici nu exista aşa ceva. Prima şcoală de paraşutişti a fost creata in 1937, a doua a fost militară şi a luat fiinţă în anul 1940. A fost printre primii săritori cu paraşuta din ţara noastră şi unul din marii popularizatori ai folosirii cu succes a acestui sistem de salvare din spaţiu aerian.  Fernic execută primul salt cu paraşuta, sărind dintr-un avion Farman pilotat de Popescu-Oiţă, la 31 mai 1936, în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Debutul a fost sprijinit de Victor Puşcariu, directorul unei fabrici de paraşute. De atunci, suspendat de cupola albă de mătase a paraşutei, a mai sărit de zece ori la Mitingurile aeronautice organizate pe parcursul anului 1936, de către Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA):  Iaşi – 12 iulie, Moreni – 21 iulie, Câmpina – 26 iulie, Piatra-Neamţ, 15 august, Crevedia Mare – 23 August, municipiul Chişinău – 13 septembrie, Slatina – 20 septembrie, Ismail – 4 octombrie.

Merită să reţinem că la Piatra-Neamţ, Fernic se urcă în bătrânul Farman, îşi dă drumul în gol, planează şi aterizarea o face fără amortizarea specifică a picioarelor la contactul cu pământul. Vrând să strângă paraşuta, a simţit o durere acută la genunchi. La ultimul miting al anului 1936, vântul sufla cu 20 m/sec, foarte mult pentru saltul cu paraşuta. Se urcă în avionul pilotat de Popescu-Oiţă. La 800 m iese pe aripă şi se aruncă în gol. Paraşuta Irvin s-a deschis simultan cu părăsirea avionului. În timpul plutirii constatată că se află deasupra unui sat, despre a cărui existenţă nici nu ştia la decolare. Manevrele de glisare într-o parte spre câmpul de aterizare sunt inutile, înălţimea era deja mică şi satul se apropia vertiginos. La un moment dat apare un gard şi întinde piciorul stâng înainte. O bufnitură grozavă… apoi n-a mai ştiut nimic, rămânând să poarte toată viaţa un baston din cauza fracturii apărute la picior.

A primit postul de comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a ARPA din Cernăuţi (1937-1938).

Ionel Fernic a murit la 22 iulie 1938, într-un accident aviatic. Aflându-se la Cernăuţi, este chemat în interes de serviciu la Bucureşti. Reuşeşte cu greu să găsească un loc în cursa companiei LOT, Varşovia–Cernăuţi–Bucureşti, convingându-şi un prieten să-i cedeze biletul. Avionul se prăbuşeşte din motive necunoscute în pădurea Negrileasa, lângă satul Stulpicani, între Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc.

   În final, îmi permit să fac o recomandare pentru istoricii și gazetarii Târgoviștei:  când îl prezentaţi pe Ionel Fernic pomeniţi de ambele lui iubiri – muzica şi aeronautica, fiindcă aşa este corect…

 

Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”…

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media