Își aprinde o țigare. Trage cu sete. Scrumiera e plină. Mai cheamă o bere. A patra. Ar vrea să-și limpezească mintea, să vadă următorul pas, să-i fie clar ce poate veni. E cald. Barmanița se uită la el, bănuitoare. El scoate portofelul, scoate niște bani, se uită la ei și îi pune la loc. Barmanița spală pahare și nu-l mai privește. O vrabie se așază pe masa de vizavi. Țopăie în căutarea a ceva. Se uită la ea și zîmbește. E liberă, ce pana mea – își zice și mai trage un fum de țigare. Ar trebui să mă las, să mănînc mere sau bomboane.
Se înserează, deja e răcoare. Încă o bere, a șaptea. Scoate o geacă din rucsac și se îmbracă. Nu vrea să plece, îi e bine așa. Se gîndește că, oricum, ea e departe, n-are grija lui. Cînd a cunoscut-o, se lăsase de fumat de un an. Acum ea e tot mai departe iar el fumează două pachete pe zi. Oare barmanița i-a făcut cu ochiul? E devreme, doar nu vrea să închidă la ora asta?! Nici nu știe cum o cheamă.
Ha, vine aici de un an de zile și nu știe cum o cheamă. O fi măritată? Nu, n-are cum, n-a venit nimeni după ea. După ce se închide terasa el stă pe partea cealaltă a drumului și o vede cum pleacă singură. A urmărit-o de cîteva ori, știe unde stă.
Mai e puțin și se închide. Ea îi aduce nota, el plătește. Se duce pe partea cealaltă a străzii. Ea pleacă. Are pantofi de sport și merge repede, în direcție opusă celei obișnuite. Nu o mai urmărește, doar stă. Dacă ar ploua, ar rămîne. Dar nu plouă.
Merge încet spre casă. Își ia o pîine de la non-stop. Și patru ouă. Și două pachete de țigări. O să doarmă îmbrăcat. Mîine e duminică, o să își facă omletă și o să pună telefonul la încărcat. Duminica își pune telefonul la încărcat. N-a mai sunat de șase duminici. Dacă o să fie soare, o să stea pe balcon și o să se gîndească la ea.
PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…