PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Poezia și Eul protejat de tăcere…

…Mă bucur de cuvintele care se așază împreună,  într-o fericită întâlnire. Se cumpănesc cu voluptate și, deseori, le găsesc un loc potrivit între bucuriile mele. Alăturări frumoase, muzici delicate îmi aduc în minte și în suflet o stare de înalt, de subtil, pe care o cred dăruită pentru că îmi place să aflu în ce fel îi vizitează îngerul pe semenii mei. Ce surprinzător este să știi – prin propria sensibilitate – că din cuvinte se naște și altceva decât o sentință, o înștiințare sau o poruncă.

Altceva, uneori duioase cântări de iubire, alteori uimire față de alcătuirile  Creatorului, încântare față de darurile vieții, mulțumire față de cum s-a trasat drumul vieții noastre, exprimarea unei îndoieli ori a durerii omenești, triumful vieții, o chemare la luptă, drag de frumusețea lumii, teama de ceea ce-ți poate face omul de lângă tine, dezamăgirile, chinurile creației umane atinse de Duhul Sfânt, dragul de casa părintească, speranța…

Acestea și altele, puse într-o inspirată îmbinare, sunt pentru mine o expresie a iscusinței unor aleși din rândul oamenilor, a capacității lor de a face din alcătuirea cuvintelor o binecuvântată legătură. Unii descoperă cu încântare lucrarea acestora, alții sunt indiferenți, pentru unii nici nu există..

Ce înseamnă o astfel de bună alcătuire în viața oamenilor? Cred că mai mult decât ne dăm seama, o conștientizăm atunci când spiritul nostru descoperă că numele dat ființelor, sentimentelor, stărilor, întrebărilor, curajului, durerilor se poate cuprinde într-un cuvânt generos și uimitor: poezie

                                                                      -x-

…Vine un timp al cuvintelor care și-au împlinit rostul, care și-au parcurs destinul. Și înțeleg că, odată trecut traseul lor, nu mai e posibilă reîntoarcerea. Ceea ce s-a spus este irepetabil, ceea ce s-a crezut e valabil doar pentru trecut, rana se vindecă doar la suprafață, ochiul nu are cum să mai vadă ceea ce a fost, simțirile rămân în urmă, pierdute, imposibil de adus acum și aici, plânsul trecut nu mai are legătură cu prezentul, iar drumul vieții, mai ales el, nu duce spre ceva dorit, ci spre ceva întâmplat.

Ai sperat, ai luptat, ai crezut, ai iubit, ai perseverat, te-ai mângâiat, te-ai sfâșiat, ai mai încercat iarăși, te-ai îndoit de tine și de alții… Toate aparțin trecutului și sunt, desigur, irepetabile.

Se prea poate să privim cu luciditate trecutul, nu avem cum să definim sentimentul de a fi epuizat cuvintele vieții și de a căuta altele proaspete prin sonoritate și sens. Și atunci devine evidentă alternativa cuvintelor inutile, tăcerea ca un înveliș protector pentru sentimente și dorințe, pentru intenții, temeri, bucurii. Gândul sfârșitului… Oricât de mult cred alții că te știu, nu mai are importanță. Adăpostești prin tăcere Eul obosit de așteptare, nedumerit, neștiut, neștiutor, necercetat, nerespectat, neiubit, neînțeles, nelăudat, neinspirat, nemotivat, nemângâiat, ne…

Nu credeți că avem nevoie și de aceste cuvinte simple, pe care le uităm de fiecare dată? Să nu uităm de cei mai triști ca noi…

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro