Să avem mereu grijă de ceva e o caracteristică a existenței noastre, chiar și a celor ce cred că nu au nicio grijă. Îngrijim o casă, o floare, o ființă care depinde de noi, o prietenie, imaginea noastră sau a altcuiva și ne este mai greu sau mai ușor, în funcție de mai multe date ale situației.
O facem bine sau mai puțin bine, după puteri și nu ne sunt indiferente rezultatele. Unii poartă de grijă cu bucurie și convingere, alții îndeplinesc o misiune care nu are cui să fie încredințată și și-o asumă pentru că nu există o alegere morală în afară de ceea ce este dat.
Cum trăiesc oamenii într-un provizorat care le stabilește etapele de urmat? Unii resemnați, alții nerăbdători ori frustrați că nu-și trăiesc viața cum și-ar dori, alții considerând misiunea pe care o au ca pe o punte spre mântuire.
Cei mai nobili trec sub tăcere munca, rugăciunea, jertfa și nu aflăm de ele decât întâmplător. Fericiți cei milostivi, fericiți cei curați cu inima, fericiți cei prigoniți pentru dreptate… învăța omenirea Mânuitorul.
Să avem grijă să-i ieșim în întâmpinare cu candela aprinsă, priveghind… Câți dintre noi avem grijă de acest lucru, câți reușim?
Dacă am fi atenți, dacă ne-am îngriji de lucrarea faptelor bune, dacă am ști să punem început bun fiecărei zile din viață, am avea o speranță de mântuire, altfel nu putem spera decât în dobândirea iertării.
Dacă…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
