ortooxacell kiss2022.gif Flax

PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Tăișul realității

Sebastian, de Gelu Diaconu, Editura Cartier

 

Cine este cititor, îndrăgostit și scormonitor de povești, de  presă, de presa aceea de calitate, aceea făcută mai ales de munca de documentare și pe teren a reporterului, cine este interesat de frumusețea creșterii și descoperirii poveștii, a poveștii care este salvată de un bun jurnalist, de un scriitor, unul care știe să vadă și să spună ce vede, poate să meargă fără probleme și în siguranță mai departe, să își extindă teritoriul pe care poveștile bine găsite și scrise se dezvoltă, adică acolo unde fiecare poveste apărută și crescută din mantaua unei realități bine observată se dezvoltă firesc, își arată toate fețele care pot fi văzute, citite, asumate, înțelese. Multe subiecte oarecum de presă, jurnalistice, au devenit, s-au transformat firesc în cărți, în cărți bine scrise și bine ancorate în seriozitatea crudă a realității, dar și în faldurile calde, uneori înșelătoare, ale prozei, rămânând în continuare nealterate, păstrându-și firesc frumusețea și prospețimea. Să scrii un roman așa poate părea simplu, la îndemână chiar, dar, ca oricare text care trebuie gândit, ordonat și scris, părțile grele ale facerii lui devin vizibile parcurgând toate aceste etape.

Gelu Diaconu a reușit să își mențină vii toate aceste dispoziții, dispoziții care, pe parcurs, dau impresia că s-au transformat în drog, într-unul care îl ține permanent treaz și care îl ajută să caute, să vadă și să găsească toate părțile vizibile, dar și cele ascunse, ale unor povești, iar rezultatul, romanul Sebastian, să poată fi citit așa cum a fost scris, în toate felurile în care el și-a amplificat curiozitățile și în care le aduce în fața cititorului, făcând astfel ca ele să se amestece și să devină comune, să fie împărțite firesc între autor și cititorul lui, iar dorința de a fi împreună în rețeaua poveștii să rămână trează și dornică să se consume până la capăt. Din fragmentele de realitate puse sub lupă de autor, din viețile și din istoriie lor cuprinse aici, s-au construit câteva hărți foarte bine desenate ale lumilor, ale socității care au hrănit, care au alimentat aceste întâmplări, întâmplări care se recompun la rândul lor în povești care arată și care spun, totul într-un registru firesc, nonșalant și căruia i se adaugă acea siguranță a relatării îndrăgostite, sincere.

… Îmi tot repetam, totuși, că era imposibil să nu iasă ceva din textele alea…

Gelu Diaconu se folosește de realitate și de toate ferestrele care dau spre ea, spre imaginea ei întreagă, se folosește de toate acestea pentru a adăuga fapte poveștilor și pentru a le face să trăiască și dependent și independent una de alta. Fiecare fragment de imagine, fiecare pasaj al poveștii, este adus firesc lângă cel care îi precede sau care îi urmează, care îl continuă și care îl completează, făcând ca până la momentul acesta, al apropierii și al înțelegerii împreună, să se poată fiecare pune în lumină și lăsând să se vadă o construcție ingenioasă, clară, una prin care fiecare poveste își caută și își găsește corespondentul în text. Sebastian este cartea în care găsești toate căile disponibile pentru întoarcere, pentru așezare în timp, dar și pentru revenire în prezent, în prezentul care ajută la înțelegerea și asumarea acelui trecut care l-a influențat și care l-a făcut posibil. Tot aici se pot vedea și simți acele capacități ale timpului, ale acelui timp în care realitatea lui a înghețat și a menținut povestea acolo, într-o claritate care îl ajută pe autor să îl pună în mișcare, să îi dea viață, una bine așezată și bine articulată.

… Fapte despre care eram convins că sunt „adevărate”, „reale”, erau deturnate în noi înțelesuri. Mi se părea că tot ce se petrecuse până atunci fusese un fel de suprafață, o aparență a unei relități ale cărui adevăruri se aflau în altă parte

Gelu Diaconu parcurge cu siguranță și cu o dezinvoltură încurajatoare toate căile disponibile care îl duc în adâncul fiecărei întâmplări, al fiecărei urme care îi arată pașii spre rădăcinile poveștii făcând în continuare din procesul de cunoaștere, de documentare, un spectacol, un complex de gesturi artistice, un curs scris despre cum, cu elemente pe care semnele aparent neînsemnate le arată, îți poți concepe și amplifica teritoriul pe care vrei să îl cunoști și să îl faci cunoscut. Țeserea acestui covor narativ conduc firesc la dezlegarea și înțelegerea realității cuprinsă în toate nodurile lui.

Toate astea rămăseseră în urmă, deveniseră amintiri, fantasme, pulbere de cenușă. Lucrurile se schimbaseră, trăia cu totul alte vremuri acum, însă cu toate astea se mai simțea legat de acel trecut. Timpul scurs de atunci, măsurabil în luni și ani, se topise atât de repede încât aproape că nici nu avusese răgaz să-și dea seama că întâmplările astea, cu tot alaiul lor de imagini, trecuseră peste el…

Sebastian este romanul în care putem (re)descoperi și reface hărți ale unor lumi uitate de mult, manifestări ale societății ascunse firesc în uitare, ale lumii românești din perioada interbelică și până acum. Totul este așezat și orientat în așa fel ca privirea celui care parcurge aceste hărți, și aceste imagini, să înțeleagă ușor ceea ce vede. Lumea de atunci este (re)construită minuțios de Gelu Diaconu, împreună cu personajele ei reușind să arate toate situațiile plăcute și neplăcute pe care cel mai des refuzăm să ni le mai amintim. Aici, în acest roman, ni se arată și sunt expuse toate slăbiciunile societății românești și ale oamenilor care au compus-o, și care încă o compun. Ne sunt arătate și sunt făcute vizibile toate lașitățile și toate trădările, acceptarea de neînțeles a antisemitismului, a rasismului, a comunsmului și a ipocriziilor de tot felul. Personajele romanului caută viața cu toate părțile ei bune, cu toate părțile ei frumoase, dar se comportă și chiar acceptă și căderile, și cruzimile pe care tot ea, viața, le pune la dispoziția lor.

Gelu Diaconu a reușit, în romanul Sebastian, să construiască o rețea de voci care povestesc, care se povestesc, o rețea de voci care spun, care se spun, iar toată această țesătură de realități care se desprind din paginile istoriei, se transformă într-o rețea multistratificată și ultraramificată, transparentă cât să se vadă bine conturate toate granițele poveștilor care au încăput aici. Sebastian, romanul lui Gelu Diaconu, este o sculptură în timp, o carte prin care el delimitează și ajustează vremi și vremuri care au facilitat ascuțirea agresivă a realității care le-a făcut posibile și dispuse să își exhibe cruzimile, slăbiciunile, dar și limitele. În această carte își face loc istoria, se dezvoltă istorii în care viețile sunt într-o permanentă căutare a rosturilor și a locurilor în care își pot duce la capăt, fiecare, misiunea.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media