PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Codurile însingurării

misterele de la ilisos, de Angela Furtună, editura vinea

 

Însingurarea nu presupune abandonul și nu caută ca cel care îi îmbrățișează stările  să lase totul de-o parte. Însingurarea este acea stare căutată, indusă de poeți firii lor pentru a-și amplifica trăirile care fac parte din ea și care, doar în aceste condiții, ale claustrării oarecum fizice, își pot face cunoscute tăria și îndrăzneala creative. Nu este ușor și la îndemâna oricui, dar cuvintele care se mută în poezie capătă acea putere magică de a spune integral ceea ce este așezat în mesajul lor și de a răspunde normal, de cele mai multe ori, nefirescului transformat în firesc al însingurării, al rătăcirii perpetue pe aceste insule care se îndepărtează și care ascund poeții de oameni, de acei oameni care disturbă și care strică stările lor. Angela Furtună este un autor insular, este o poetă care își caută singurătatea cu acea aviditate rară pe care i-o dă curajul asumat de a trăi și de a scrie așa. Nu-și exhibă aceste îndrăzneli, dar le face cunoscute și le apropie de firea cititorului prin severitatea pe care poezia ei o impune, ca pe o ceremonie din care nu-i este îngăduit nici unui ritual să fie ignorat și nefolosit. Poezia ei este sobră și are directețea pe care i-o impune toată această sobrietate, are conținut în poemele ei întregul ritual de îndepărtare și de convingere că acestea sunt modurile ei creative necesare.

… ce-mi pasă mie de căderea voastră?

    când eu din singurătatea voastră

   mă înalț…

misterele de la ilisos este un poem lung fragmentat intenționat de poetă, este un fel de tratat al descompunerii imaginii și a firii decăzute ale oamenilor, ale tuturor oamenilor înconjurători și, totodată, este și un volum în care găsim portițele care se disponibilizează pentru salvarea vieților și a imaginilor lor. Angela Furtună protejează atât cât poate lumea și personajele ei, chiar dacă amărăciunile provocate de întâlnirile inevitabile dintre ea și ei rămân destul de ușor vizibile în text și chiar dacă sunt atinse de aripa severității pe alocuri. Aceasta este firea ei disponibilă, aceasta care nu suportă și care nu poate duce prea departe minciunile și ipocriziile firilor mici omenești.

… de fapt, eu nu am călătorit niciodată, ci drumul

   s-a agățat de mine bătrânește,

   s-a zvârcolit ca un bolnav de parkinson în sevraj

   și a alunecat din mine

   în inima mea

   bucuros să nu rămână singur…

Angela Furtună încearcă puterile răbdării, ale stării care încearcă și cu puterile contemplării, și ale așteptării, mintea deschisă la așa ceva, mintea care se poate transforma cu ușurință în acea arcă ce poate presupune anumite salvări, anumite aduceri la bordul ei a unor rămășițe din care s-ar putea reface un întreg, acel întreg necesar, așteptat și dorit. Poeta caută, și ea și cuvintele ei, acele căi pe care aceste fragmente pot umbla în căutarea acestei adunări, a acestei adunări care presupune refacerea întregului care poate fi numit pământ nou.

știi că trebuie să aștepți un semn

   o radiație

   un sunet pulsatil

   un grad de încălzire în plus

   peste cele deja atinse de iminența dezastrului

   o formă de atașament

   o rarefiere ce îți umple plămânii

   o întunecare a culorilor

   o altă hartă a trupului și a pământului

   când ceea ce înăuntru miez va deveni

   scoarță iar crestele și oasele vor fi râu de lavă

   în alveole tinere…

Fiecare pauză de respirație presupune oprirea și privirea într-o haltă culturală, într-un moment luminos din istoria întunecată a oamenilor și a firilor lor. Fiecare punct luminos este bine scos și adus la vedere și asigură întotdeauna punctul bun de plecare pentru fiecare nou început. Pentru fiecare început salvator și aducător de bine, de acel bine mult căutat și așteptat.

   pentru marea călătorie ce abia acum începe

   vom lua cu noi umbra ce scade…

Angela Furtună încearcă să deseneze acele hărți necesare și lasă să se vadă cu claritate urmele și reperele tuturor dezastrelor pe care firile umane le-au încurajat, iar această experiență o încarcă cu puterea de a le traversa cu ușurință și cu puterea pe care i-o dau poezia și toate mecanismele și vocabularele ei disponibile. Pașii poetei se amplifică de-a lungul acestei călătorii cu siguranța pe care o simte în stările ei poetice naturale.

când ne îndepărtăm de lume

   mai întâi pierdem lumina ochilor

   la urmă auzul cântării

misterele de la ilisos este catalogul tuturor stărilor bune care nu se pot pierde definitiv și al tuturor stărilor rele care caută să se transforme și să își regăsească acele cărări și reperele lor pe care le-a pierdut pentru o vreme. Este, în același timp, un atlas în care sunt adunate și cuprinse toate codurile însingurării pe care poeta Angela Furtună a încercat să le identifice și să le dea alte nume, mai bune, mai suportabile, așezându-le în canoanele poeziei. Cartea nu este un experiment, este povestea unor stări trăite și simțite cu adevărat, este acel reper luminos care îndrăznește să arate multele căi disponibile pentru salvare, pentru scăparea care asigură așezarea unei firi rătăcite în lumină.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…