1.
- Dragostea
Şi apoi te îndrăgosteşti.
Uiţi totul despre tine şi despre ceilalţi.
Călătoreşti.
În fiecare din degete ascunzi colivii
în care canarii vin de la mari depărtări
să ţi le mişte în cântec.
O spirală de vânt te faci,
brăţară la aripa unei păsări.
- Contradictoriu
Uneori plâng din nimic.
Privesc cerul senin în amiezile fierbinți de vară
Trântit undeva pe vreo plajă şi îmi vine să plâng.
Iar apoi îmi vine să râd.
Dar nici nu râd, nici nu plâng, stau doar așa şi mă uit.
Însă înăuntrul meu senzațiile se dezvoltă şi se derulează
Exact de parcă prin ochi mi-ar curge lacrimi
Iar buzele mele ar zâmbi.
3.Scris pe noapte
Femeia ieșea din Babilon noapte de noapte
și îmi aducea de fiecare data, in lumina lunii,
o tăblița de lut.
O luam,o înmuiam în miere şi lapte
si lacom îmi purtam limba pe ea să îi descifrez textul.
Semnele ei vorbeau despre abisul închis în sărut,
și despre o livadă de stele necoapte
în care, livid, atârna de o creanga a nopții
trupul rarefiat
al unui înger căzut.
Îmi treceam mâna prin femeie ca printr-un văzduh
care îmi aparținea,
îi căutam fața
și sângele
cu gând să mă așez în inima ei şi să dorm.
Dimineața, după ce noaptea schimbam semne cu ea,
tot trupul meu
era acoperit de sus până jos de o erupție purpurie
de text cuneiform.
4.Unda
Iubita stă ghemuită într-un ou
înfăşurată într-un vis roşu
de catifea,
e învelită în vise albastre de in
visate de inima mea.
Nu ne vorbim amândoi
decât noaptea pe sub pleoape,
suntem închişi laolaltă
într-o pasăre transparentă
dusă de ape.
5.Exerciţiu de dispariţie
Mă așez în luntre
cu faţa în jos
să trec dincolo.
Sunt atent:printre coastele transparente ale bărcii
văd cum din icoane
sfinţii
la care mă închinam
se desprind
şi se scufundă lent.
Plouă,
peste tot.
În gât, în inimă, pe spate
îmi cad marile ploi de stingere a zeilor,
idolii plutesc în derivă…
În frizeria din colț
Cristos îşi tunde pletele şi barba.
Cum trec eu întins în luntre
în umeri şi-n femure, ca dintr-un mort,
simt încolţindu-mi iarba.