PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Călătorie spre centrul singurătății

Distribuie:

Cine locuiește la subsol, de Diana Geacăr, Editura Paralela 45

Rostul călătoriei, sau a încercării ei, la cele mai mari adâncimi, nu cred că este vreodată cunoscut de la început de cel care o face, care crede că știe de ce o face, nu cred că mersul spre zonele acelea îndepărtate, întunecate și mute, acolo unde singurătatea se vede, poate fi încărcată de la început cu speranța reușitei, a unui rezultat sigur. De aici excitația, de aici dorința de neoprit de a face această călătorie, și de a încerca să o duci până la capăt cu orice risc, cu toate riscurile care decurg și se alimentează de aici.

Acestea sunt misiunile cu care sunt încărcate personajele lumilor văzute de Diana Geacăr, acelea de a coborî cât mai mult în subteranele conținute de mințile care o transportă în toate aceste adâncimi, în toate aceste abisuri în care caută să își arunce cuvintele care o însoțesc, și care îi alimentează fiecare pas făcut în subsolurile devenite accesibile. Fiecare gest făcut de Diana Geacăr în Cine locuiește la subsol este așa cum îl simte și cum îl spune ea:

Puternic și tare, ca un secret

Anume căutate (impuse?), stările singurătății își fac loc aici, în acest conclav ascuns de pereți despărțitori groși, care separă lumea de această lume, de această lume tăcută și așezată în tiparele tăcerii, a tăcerii care refulează în simțuri dense, dureroase, și apropiate de asperitățile contondenței, a contondenței pe care ți-o dă fiecare pas făcut în apropierea lor.

Cine locuiește la subsol este o nouă călătorie, una revăzută, revizuită și adăugită la capătul nopții, la capătul nopții care își desface cortinele mari de întuneric și lasă fâșii timide de lumină care ajută la continuarea călătoriei, care lasă să fie sugerată ființa care pășește discret, dar sigur, aici.

mi-am cumpărat un aparat care, după ce mi-l pun pe cap, mă duce oriunde vreau. Nici nu mai trebuie să plec din casă. Și nu mai am nevoie de povești. Și nici de vise. E mult mai sigur decât visele. Am nopți în care nu visez nimic. Alteori, am nopți în care nu dorm deloc

Lumina puțină, acea lumină care menține starea permanentă de veghe, are o transparență difuză, neclară, dar intensă și grea, și menține o tensiune ridicată de-a lungul fiecărui text, acea tensiune a cărei vibrație o simți, o auzi, dar rămâi în exterioritatea ei, alături, și poți, în acest fel, să participi la atingerea fiecărei imagini, a fiecărei imagini care se așază lângă tine, în fața ta, ca un fragment dintr-o dioramă incompletă, dar în continuă mișcare, într-o rotire care îți creează senzația că te afli într-un carusel defect care nu se mai oprește, alimentând micile nesiguranțe date de marile acumulări de adrenalină textuală prinsă aici. Toate stările, pe care prozele din Cine locuiește la subsol le impun, sunt acel fel de stări împinse de autoare spre corpul cititorului, către interiorul lui, iar micile răni care se deschid ajută la această pătrundere și asigură acea trecere necesară a cuvintelor dinspre autoare în corpul devenit vast al cititorului ei. Procesul este, pe alocuri, dureros, indus de tăria poveștii, de intensitatea ei dar, în același timp, alimentează și cu speranță fiecare descoperire a breșelor care locuiesc carapacea tare a poveștii și lasă urme necesare, de stări ajutătoare, să intre.

De multe ori, cuvintele mele au un mesaj ascuns

Micile coborâri în infernul cotidian facilitate de Diana Geacăr aici, în Cine locuiește la subsol, sunt, totodată, pregătiri pentru viitoare călătorii ample, de lungă durată, și îmbogățite cu mult mai multe experiențe acumulate. Fiecare treaptă coborâtă aici este copia mică a pasului mare pe care viața își va conduce călătorul. Totul este pregătit cu minuțiozitate și spus cu acea gravitate care nu poate să nu îl facă atent pe cel care intră în contact cu ea.

Când se vorbește despre moarte, prefer să ascult, pentru că nu știu cum să reacționez. Și ascult tot timpul

Cine locuiește la subsol este o imagine a vanității autoarei, a autoarei care știe când și unde să caute în subsolul minții, dar și a sufletului său, pentru a aduce la vedere simțurile care îi încarcă creșterea și impunerea acestui sentiment esențial pe care ți-l dă scrisul. Vanitatea, siguranța și libertățile lor sunt compușii pe care Diana Geacăr i-a consumat, rezultând de aici o formulă care o ajută să își continue călătoriile în toate lumile, întunecate sau nu, pe care le vede și în care trăiește.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro