Opinii – Pompiliu Alexandru: Întunericul ne-a ocolit!

 Pompiliu Alexandru,  lector universitar la Universitatea „Valahia”, din  Târgoviște, doctor în filosofie

            Aveam mari îndoieli că lui Dumnezeu îi mai pasă de Grădina Maicii Domnului! Suna patetic ceea ce spun acum, dar dacă ați trăit empatic alături de românii care au stat douăsprezece ore în frig și ploi, vomitând de la gazele lacrimogene doar pentru a-și exercita votul în ciuda tuturor forțelor care nu îi doreau deloc în acel loc, atunci ați înțelege acest patetism. A fost un vot contra unui „rău”. Punct. Nu are rost să intrăm în analize reci despre inexistența acestui presupus „rău”, căci din punct de vedere rațional nu există acesta, totul fiind gri și nuanțat de fapt. Nu! Imaginarul social nu minte. Vorbește despre un „rău”, atunci acesta există și îl percepe ca atare! Este ca și cum ai spune cuiva că nu este adevărat ceea ce simte. „Dulcele mărului pe care îl mănânci să știi că nu este dulce!” Aiurea! Asta simt, asta este! Că este iluzie sau defect al simțurilor, eu simt asta  și sunt conștient de acest lucru. De aceea domnul Dragnea a rămas cu replica în gât, exact ca domnul Ponta întrebat despre „sistemul lor de furt care a fost mai bun decât al nostru”. Dragnea, așadar, întrebat despre votul împotriva acestui „rău”, pus să îl numească mai exact, în ce constă, la cine se referă de fapt, privește doar lung și, lovit în moalele capului, dă o replică cumplit de inteligentă: „alte înterbări nu mai aveți?”

Așadar, când nimeni nu se mai aștepta, Întunericul ne-a ocolit. Dar trebuie să fim foarte atenți. Nu trebuie să savurăm prea tare momentele acestea. Ne pândesc mii de alte capcane. Eu cred că societatea aceasta care este lipsită de o educație corectă, măcar din instinct s-a trezit acum. Nu ne mai bucurăm ca în ʼ89 că am scăpat de un dictator, iar în timp ce dansam hore, un Iliescu ne fura toată bucuria. Nu are rost să ne mai bucurăm ca în 2004 când ne-am pus speranțele în Băsescu devenit un fel de erou eliberator, iar acesta la scurt timp bătea palma tocmai cu cei de care speram să ne scape. Acum ar trebui să fim vaccinați definitiv. Votul de ieri este semnul clar al unei maturități politice în România. Poate că ultima tentativă a comunismului deghizat a fost înlăturată. Vom vedea dacă este așa! Se pare că nu mai putem fi prostiți la infinit.

Avem politicieni care de 25 de ani au o singură meserie, aceea de politician. Niciodată perdanți. Doar trecuți din rezervă în acțiune și invers. În rezervă nu pierd nimic, mereu câștigă. Cât timp „joacă” în rezervă au grijă doar de bogățiile lor și pregătesc terenul pentru marea revenire viitoare. Fac permutări peste permutări, exact ca-ntr-o telenovelă în care toate personajele se combină sexual cu toate celelalte, mereu având rațiuni îndreptățite pentru relațiile respective. Acțiunile de acum trebuie continuate, altfel efortul acesta va fi din nou confiscat! PNL-ul nu trebuie sub nicio formă să primească fugiții din alte partide. Să nu reanime cadavrele politice, de genul Crin Antonescu. Se vor compromite definitiv. PSD-ul are o singură mutare posibilă, dar după cum îi știu, nu au să o facă. Trebuie să elimine reziduurile și să înceapă efectiv a trece de la mentalitatea comunistă spre una de stânga autentică. Dacă vor continua să confunde stânga cu comunismul, vor dispărea definitiv. Avem un singur partid de stânga în România. Asta este o mare greșeală. Acționând veșnic în direcția alimentării acestei confuzii nu fac niciun pas înainte. Pe de altă parte, și dreapta este obligată să facă același lucru, să devină autentic de dreapta. Asta înseamnă că nu poate în niciun fel să se unească cu o stânga. Sunt apa și uleiul. Sunt ideile contradictorii. Sunt ideile care nu pot sta una lângă alta! Fără această Reformă autentică, o luăm de la capăt.

Într-un cuvânt, ceea ce s-a schimbat acum efectiv este faptul că am întâlnit un prim politician prin care s-a văzut efectiv că între ceea ce spune și ceea ce face este o corespondență autentică. Iohannis nu promite prea multe – lumea este sceptică, din motivele de mai sus. Dar s-a văzut clar că a aprins o mică scânteie. A spus și se vedea efectiv că așa s-a și comportat anunțând: „decât să fiu mârlan, mai bine pierd!” Cred că aceasta este propoziția schimbării. Ce spune de fapt? S-a introdus în discursul și acțiunea politicienilor Morala. Sau Principiul fix, care nu se schimbă în funcție de trocul imediat dorit. În România ultimilor 25 de ani valoarea politică, care are legătură directă cu valoarea etică, a fost un accesoriu. O politică fără principii nu este o politică! Este doar o gloată care se luptă pentru un stârv. Nimeni nu este naiv încât să creadă acum că Morala va fi cea care va dicta acțiunile politice. Nici nu cred ca este de dorit, după cum ne arată istoria, cel puțin de la teoreticienii Machiavelli și Mandeville încoace. Dar existența unor principii fixe, care nu fluctuează, este o condiție necesară pentru orice politică autentică. Ori prin principiu în politică asta trebuie să înțelegem: acțiunea să fie în direct acord cu ideea expusă! Acțiunea este subordonată unei reguli autoimpuse! Să savurăm deci acest prim pas spre normalitate. Chiar dacă vine după 25 de ani. Și să avem grijă să nu pierdem acest moment bucurându-ne prea tare sau culcându-ne pe o ureche!