Capul parcă i se dilata şi simţea o greutate smintită la tâmple… Dar cum să i se dilate capul, când afară e un frig de nu-ţi vine să-ţi „arunci” nici degetul în bătaia vântului? O fi posibil ca propriul ei cap să contrazică legile fizicii? Oricum, în capul unei femei (e şi ea om!) pot încăpea atâtea minuni, că te cuprinde uneori mirarea, cum de e posibil aşa ceva!?
Giuseppe Arcimboldo, Flora, 1591
Bărbaţii susţin că femeile gândesc mai puţin, că sunt mai slabe de înger şi că doar cratiţa şi maternitatea le mai pot salva. „Numai un cap de bărbat poate gândi aşa de îngust” – îşi spuse ea, privind instinctiv pe fereastră, la copacul care, în mintea ei, aproape că îi devenise „partener” de gânduri ascunse. Era, până la urmă, singurul ei prieten!
Fiindcă tot a venit vorba de prieteni, nu prea se putea lăuda că numără mulţi. Încet, încet s-a îndepărtat de lume, ascunzându-se după propriile sale gânduri. Îşi făurise – costă ceva să-ţi imaginezi! – propriul său cerc de prieteni şi le vorbea despre visele ei, de dureri, de speranţe, de aşteptări. Totul petrecându-se aievea, nimeni nu se supăra, nimeni nu punea întrebări incomode – şi chiar dacă punea, nimeni nu aştepta răspuns – şi fiecare pleca atunci cînd i se cerea ieşirea din scenă.
Ca la teatru. Dacă ar fi mărturisit cum îşi petrece clipele de răgaz, lumea ar fi zis (căci despre lume e vorba!): „Biata de ea! Şi ce fată bună era!” De „fată bună” ce era, a acceptat ca bunii ei prieteni să-i smintească sufletul, s-o rănească până când a ajuns ea însăşi o rană. Rana de suflet se poate ascunde, dar tristeţea şi singurătatea îşi arată colţii şi te ţintuiesc în culcuşul de sânge.
Speriată, femeia căută un refugiu. Frica de lume, de prieteni trebuie învinsă! Dar cum poţi învinge o asemenea putere? Poate doar devenind „frunză-n vânt”. În niciun caz copac…
Pușa ROTH este scriitoare, membră USR, jurnalist, membră UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
