Urarea mea este să îi iubești pe cei care se gândesc la tine. Pentru că fiecare om care se gândește la tine este o oglindă care te reflectă și în care tu te vezi cum ești. Și văzându-te în oglinzile lor, ajungi să te cunoști pe tine! Și în felul acesta știi cine ești. Fără oameni care să se gândească la tine și să te reflecte în oglinda minții lor, ești, dar nu știi cine ești!
Cel mai frumos compliment… Nu cu mult timp în urmă, m-au invitat la întâlnirea de 30 de ani foștii mei elevi de la liceul Energetic din Cernavoda. Seara, în sala restaurantului in care se strânseseră toți adulții ăștia, pe care eu trebuia să mi-i imaginez stând în bănci la orele de engleză și ridicând cuminți mâna să iasă la tablă, toată lumea se vânzolea, râdea, bea, mânca sau transpira la greu pe un ring de dans improvizat în mijlocul sălii. Și cum stăteam eu așa, mai retras într-un colț al sălii, și mă uitam nostalgic la ei prin fumul gros, numai ce se apropie de mine unul. Se proptește in fața mea, mă măsoară din cap până în picioare, trage scurt dintr-o țigare, și mă întreabă: „Auzi, bă, dar tu la ce clasă ai fost, că nu te cunosc?” Îmi venea să îl pup de așa compliment. Dar îmi păstrez morga și zic: „Eh, la nicio clasă. Eu am fost la toate!”
Ochi albaștri… Există femei cu ochi albaștri atât de mari și luminoși încât, atunci când ele îi deschid, ție ți se pare că tocmai ai ridicat jaluzeaua de la fereastra spre mare.
Limită… Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi.
Percepție… De ce am eu așa de mult timp liber? Pentru ca odată, când eram mai tânăr, am simțit cum calendarul mă chinuia. Și l-am refăcut într-o variantă personală. La toate zilele am scris Duminică. Voila!
Cel din noi… În întunericul din fiecare din noi locuiește o ființă fantastă care iese din când în când la suprafață, ca o erupție pe piele, și care știe și poate să facă orice. Orice.
Melodii… Oamenii sensibili sunt asemeni unor instrumente muzicale delicate. Fiecare cuvânt pe care îl spui îi atinge si îi face să vibreze în așa fel încât, la zile întregi după ce te-ai despărțit de ei îți mai răsună încă în urechi melodia lină și caldă a ființei lor fragile…
Cel mai bun bărbat… Ca să fii rău, trebuie să fii mereu încordat şi cu ochii în patru iar asta e o treabă foarte obositoare. Pe de altă parte, ca să fii bun, nu ai nevoie să fii decât relaxat și firesc. De aceea, eu fiind un tip leneș, aproape puturos, prefer să fiu bun. Sunt un bărbat bun, zău! Sunt un bărbat tare bun, pe cuvânt! De fapt sunt cel mai bun bărbat!
Încăpățânare… Am o debara frigorifică în care îmi păstrez toate sărutările și îmbrățișările nefolosite, toate cuvintele de dragoste pe care nu le-am spus vreodată cuiva și toate mângâierile pe care nu le-am mângâiat nimănui. Le păstrez. Nu se știe niciodată.
Viorica cu dinții din față… Puține lucruri pe lumea asta sunt mai comice decât apelurile greșite. Sună ieri telefonul. O doamnă. Alo? zic. Bună ziua domnul doctor, zice ea. Sunt Viorica, cea cu dinții din față. Viorica cea cu dinții din față?! Dar de ce să mă sune pe mine Viorica cea cu dinții din față? Că nu eram nici doctor, și nici nu cunoșteam vreo Viorica cu dinți în față. Doamne, toate mi se întâmplă numai mie! Însă nu mă las. Zic: Da, Viorica, care e problema? Trebuia să vin azi la dumneavoastră să îmi schimbați pansamentul de pe canal, zice ea. Dar să știți că nu mai pot să ajung. Pot să vin mâine? Vă rog! Acum, că mă ruga așa de insistent, nu știu ce să zic. Mâine eram, totuși, cam ocupat. Urmează o pauză. Ea așteaptă decizia mea. Văzând că nu zic nimic, insistă: Vă rooooog! Vă rooog muult! Adevărul este că sunt un tip sensibil. Zic: Bine Viorica, dacă nu poți azi, vino mâine și schimbăm pansamentul. Ea e în culmea fericirii. Pe la ce oră să vin, domnu doctor?Am stat un pic să mă gândesc când eram mâine mai liber. Zic: Mai pe seară, Vorica. Pe la cinci e bine, dom doctor? E bine, Viorica. Ea e bucuroasă tare și îmi mulțumește mult, de multe ori. În cele din urmă închide. Așa că astăzi, pe înserat sunt ocupat. O aștept pe Viorica cea cu dinții din față, să îi schimb pansamentul pe canal.
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
