LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ

Când mi-e dor de cineva, simt că nu mai am aer. Deschid geamurile, inspir profund, fac exerciții de gimnastică pe covor. Închid și deschid televizorul. Mă fac că mă uit într-o carte. Ies fără rost prin oraș. Mă uit aiurea pe cer. Nimic nu ajută. Noaptea nu pot să dorm. Doar mă întind pe pat și închid ochii. Dimineața când îi deschid, pe corp mi se văd urme de mușcături iar din mine lipsesc porțiuni întregi. Și dorul acela pentru omul iubit rămâne în mine la fel de flămând și mă împuținează noapte de noapte, mereu.

Dacă aș fi ministrul sănătății… eu aș înființa în fiecare oraș și în fiecare sătuc licee și universități de frumusețe, în care principalul obiect de predare să fie frumusețea. Din care absolvenții să iasă femei frumoase și bărbați frumoși. Pentru că frumusețea este mai tare decât morfina. Abia adusă din reanimare și cu bandajele încă năclăite de sânge, mică cât o pisicuță neputincioasă, când ne-a văzut, pe soră-mea și pe mine, veniți să o vizităm, mama a uitat de durere, ochii au început să-i râdă, s-a ridicat un pic din cearceafuri, a întins mâinile uscate spre noi și, cu o bucurie pe care nu i-o putea da niciun alt medicament, a zis, fericită: frumoșii lu’ mama!

 

Încăpățânare… Am o debara frigorifică în care îmi păstrez toate îmbrățișările nefolosite, toate cuvintele de dragoste pe care nu le-am spus nimănui și toate mângâierile cu care nu am mângâiat pe nimeni. Le păstrez. Nu se știe niciodată.

 

Anima… Pentru copii, toate lucrurile au suflet. Mama punea rufele la spălat, ieșea din baie, stingea lumina în urmă și își vedea de treburi prin casă. Eu mă furișam, mă ridicam pe vârfuri să ajung la întrerupător și aprindeam lumina la loc, pentru că mă gândeam că mașina de spălat e singură în baie, și spală pe întuneric. Și îmi era tare milă de ea.

 

Vreau și eu…  Stăteam odată la o masă pe țărmul mării cu o doamnă întrutotul respectabilă și ea, cu cel mai serios aer din lume, mă întreabă de unde îmi vine mie inspirația să scriu poezii. Era să mă bufnească râsul. Zic, doamnă, poezia nu se scrie, poezia se culege din aer. Ea crește în jurul ființelor, transparentă și ușoară, plutitoare ca baloanele de săpun. Aerul e plin de poezie, zic! Și ca să îi demonstrez, pac! tocmai am prins una care trecea nepăsătoare pe deasupra mesei. Deschid pumnul și i-o arăt. vedeți? Aaa… ia te uite, zice ea. Vreau și eu!

 

Dragostea își dă aripi… Am fost odată atât de îndrăgostit încât, vizitând cu iubita o cetate de pe lângă Râșnov, am sărit de pe un zid înalt, convins că până jos or să îmi crească aripi și că am să aterizez pe iarbă lin, ca pe o saltea de puf. Și chiar așa s-a și întâmplat. În ghips nu am stat decât cinci săptămâni. De slăbit am slăbit numai 18 kilograme iar în spital am jucat toată ziua table și șeptic și mi-am făcut o groază de prieteni cu oase și cu nasuri rupte ale căror numere de telefon le mai am și azi. Dar e adevărat. Dragostea îți dă aripi! Și zbori. Însă sfatul meu e să începi cu altitudini mici.

 

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro