JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – O furtună într-un pahar cu apă

Cititul ziarului este un obicei, un tabiet pe care l-am redescoperit atunci când am ajuns în Irlanda. Deși înainte mi se părea a fi un obicei învechit, desuet, anacronic și credeam că ziarele pot fi înlocuite cu succes de site-uri web și citite pe ecranele smartphone-urilor și tabletelor, în Irlanda, mi se pare că cititul ziarului, nu în grabă, ci în tihnă lângă o ceașcă de cafea sau de ceai, are ceva elegant. De fiecare dată când am timp liber și pot să mă bucur de diminețile din weekend, îmi iau câteva ziare pe care pot să le frunzăresc în timp ce îmi beau cafeaua în port sau pe o banca pe cheile răului Lee. În ultimul timp însă, ziarele au tot avut imprimate, ori în prima sau a două pagină sau într-o rubrică anume, chipurile Altețelor, bine, fostelor altețe, Harry și Meghan. Deși nu pot să mă prefac că aș sta cu nasul numai în Dostoievski și Cehov, Heidegger și Husserl, Fermi și Lombroso, îmi place să cred că exersez o anumită selectivitate în lecturile mele. Dar bineînțeles, căci nu sunt un fulg de zăpadă unic și special, am fost curios să văd de unde atâta fum și unde este focul.

Din păcate, sunt de obicei insensibil la mini-dramele și victimizarea celebrităților, multi- milionarilor și miliardarilor care nu au nevoie să muncească o zi, și în general nu prea au tangență cu viața reală. Că familia regală și Buckingham ascund multe stafii, este indubitabil. Implicarea Prințului Andrew în scandalul Lolita Island și amiciția lui cu Jeffrey Epstein ne ajută să ne formăm o imagine despre familia regală și stafiile pe care le ascund. Nu m-am putut abține să nu mă amuz, urmărind interviul lui Oprah, mi s-a părut o butaforie, mi s-a părut că totul era regizat, consternarea, șocul, emoțiile și reacțiile erau false. După ce am realizat că este doar un alt mod, mijloc de a obține atenție și capital, poate o carte, un film, via trenul opresiunii și discriminării rasiale, am încercat să ignor această furtună într-un pahar cu apă clocită. Dar cum să ignori când mass-media va încerca să întoarcă acest subiect pe toate părțile și să ne bombardeze zilnic cu reacțiile de consternare a unor „talking heads” ori vis a vis de casă regală ori de comportamentul și acuzațiile celor două ex-altețe regale.

Un alt subiect care a ocupat zilele acestea primele pagini din Irish Daily Mail, Irish Times, Irish Independent și Irish Examiner a fost sărbătoarea Sfântului Patrick și posibile proteste anti-lockdown din Dublin. „Fii patriot și stai acasă!” titra de Saint Patrick’s Day, Irish Daily Mail, încurajând mai mult sau mai puțin obedienții cetățeni ai Irlandei să sărbătorească Saint Patrick’s Day civilizat, regulamentar, în casă, cu Netflix în față, Guiness într-o mână și burrito în cealaltă. Pe lângă îndemnurile de a fi util stând acasă, același ziar, și nu numai, ne vorbea de pericolul posibil al potențialelor, virtualelor, proteste anti-lockdown din Dublin și starea de război în care ne aflăm. Aceeași stare de război, aceleași bătălii grele, același război de care ni se vorbește de la începutul pandemiei…

Și dă-i și luptă neicușorule și nu știm cu cine ne luptăm. De luptat însă ne luptăm, suntem în război, cine-i inamicu nu știm, dar ne luptăm. Ce-i trist e că ne luptăm unii cu alții, cu criza economică, șomaj, depresie, anxietate, alcoolism, vecinii și semeni binevoitori, gata să pună o vorba bună la Poliție, atunci când nu suntem obedienți. Inamicul e tot timpul altundeva, ne îndreptăm tot timpul luneta într-o altă direcție, până când vom simți țeava rece de oțel a unei puști lipite de ceafă noastră. Pentru că, nu-i așa Winston, vedem atâtea degete cât ne spun Ei să vedem.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…