1.tu mă iubeai
cu lacrimi de ceară
eu te iubeam
pe nevăzute
(curățire)
2.atît de mult
am dormit împreună
pe dinafară
visele
ni le știm
(din urmă)
3.dacă adorm
tu nu mai ești
încă sînt treaz
loc de povești
(veșnicie)
4.acum patru ani…
și chiar din londra-ți scriu acum
pe reci vapoare de tamisă
mai trag din țigareta ta un fum
iar asta e scrisoarea a promisă
și mă reped pînă-n lisboa
aici te desenez pe-ocean
din ierburi de pe care roua
mi se preface în ochean
și o să-ți cînt ceva și din viana
ascuns în corul de nomazi
zidit în burg cum a fost ana
nu cea din gara cu macaz
la urmă-ți voi visa calești
cu cai mascați mîncînd jeratec
pîn’ ce-o să uit dacă tu ești
aceea care m-a făcut lunatec
(călătoreală)
5.ieși goală-n noapte ca statuia
de care nu îi pasă nimănuia
albă în lună străvede tot prin tine
în jurul tău albastru de albine
ce pîntecul ți-l luminează
noaptea pe sîni îți doarme trează
și mîinile-mi neadormite
mi te citesc pe nesimțite
ca orbul făr` de sațiu
atîta doar să touch you
(amintirea de mîine)