- Dacă…
Dacă aș orbi, nu aș simți decât arșița zilei, dar aș auzi îndemnurile la irațional și la fanatism ale noii Inchiziții, aș auzi fluierul polițiștilor la depășirea circulației libere a ideilor pe autostrăzi, dar și râsul sardonic al maeștrilor că, dacă mulți artiști ori savanți au ajuns sub ghilotină, a fost doar din cauza lor.
Nimic mai periculos decât științele naturii, investigarea și instigarea la rezistență, nimic mai interzis decât albastrul de pe acuarela pictorilor și galbenul intens al semaforului înainte de frână… Și, atenție, cât mai mare prudență la înnobilarea oamenilor de spirit, dacă nu se dovedesc în pas cu timpul de început și de sfârșit, când Cain l-a pedepsit pe Abel pentru hărnicie și dragostea față de pământ.
Dar dacă aș pierde și auzul, aș simți în mine multă nostalgie într-o lume fără zgomot și mișcare, un punct zero.
Și dacă cineva ar vrea să întemeieze atunci, în mine, o dorință vie, de eliberare din fortăreața inocenței a milioane de oameni, aș exploda într-o fântână arteziană până aș seca, iar pe piatra mea ar scrie cu litere scrijelite, „aici zac o iluzie optică și schijele lăsate de acufenele unui timpan surd, cât cupola unei înserări, într-o grădină de vară a lumii”…
2.Mucegai xenofob…
În urmă cu două luni, totul mi se părea de o stupiditate crasă, ficțiune morbidă, suprarealism patologic, delir disociativ, inadecvare pe toate liniile, în viață, nu în literatură… Dar, nimic întâmplător! Debusolarea generală nu este un fenomen spontan, apărut precum ciupercile după ploaie, ea este creată într-un laborator, are niște maeștri, iar ținta este, deja, una vizibilă. „Pas cu pas!” Și, oricât ne-ar durea de tare, după atâta vrajbă și ură, sădită de un semănător dibaci în sufletul românilor, după atâtea noduri și cuie bătute în lemnul strâmb al gândirii autohtone, simțul civic a fost paralizat din startul acțiunii, fără să mai fie nevoie de un 10 august cu spray-uri lacrimogene. Divide și stăpânește! Pulverizează, sădește neîncredere, dărâmă statui, rupe coloana vertebrală dată de istoria și cultura unei națiuni și apoi fă ce vrei! Curând, ne vom uita în urmă cu nostalgie la visul democrației. Curând, nu va mai fi loc pentru toată lumea. Curând, va exista o talpă care va dori să își păstreze doar propriile urme. Democrația nu este un cadou venit de la astre, ea nu se potrivește popoarelor slabe de înger, ea aparține popoarelor puternice, capabile să îi înțeleagă și să îi respecte limitele și să o apere cu strășnicie. Democrația este o biserică laică, cu ziduri fortificate prin legi sociale și morale sfinte, dar și ale bunei credințe autoconsfințite, din bunici, fii, spre copii și nepoți, ea nu poate fi un maidan de agrement pentru uzurpatori și, mai presus de toate, ea ar trebui să fie un leagăn fertil pentru viață și creație, pentru adevăr și lumină. Ce este la noi? Întrarea într-un nou cerc dantesc al istoriei… Plecarea lui Dominic Fritz, un om care nu s-a născut român, dar care a muncit să devină român, și încă unul de o noblețe rarisimă, cu sentimente și implicare profund pro-românești, de la Primăria Timișoarei, este o mare înfrângere pentru noi, ca popor, pentru că, să îmi fie cu iertare, are și un iz de mucegai xenofob…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
