Tot de ianuarie…
Visul unei nopți virusate sau o premoniție de acum doi ani… Azi-noapte, am avut un vis. De obicei, visez rar și în culori, da, ca nebunii, așa cum se spune. De data asta, visul a fost în alb-negru, un fel de cine-verite; atît de real părea totul că încă prin aburii somnului conștientizam faptul că n-aș fi vrut să mă mai trezesc. Ei, bine, eram la televizor și nu, nu mă miram deloc că pe ecran, în locul lui Velea, îl vedeam pe generalul Ciucă! Da, se făcea că în masivitatea și automulțumirea lui, curios, se întrupa, printr-o neașteptată minune genetică, spiritul mareșalului Antonescu, intransigența, moralitatea și onestitatea acestuia. Citea, cu un ton ferm, marțial, Ordonanța militară nr. 4 din care nu mai rețin, din cîte îmi amintesc, decît articolul 1. Iată cum suna:
– Pentru ascunderea premeditată a adevărului legat de iminența apariției pandemiei cu Covid19 și a pericolelor ce decurg din aceasta;
– Pentru ignorarea tuturor semnalelor de avertisment și deturnarea agendei politice către alte obiective cu caracter electoral, altele decît nevoile și așteptările publice;
– Pentru întîrzierea măsurilor de urgență și proasta gestionare a crizei; pentru neglijențele, haosul și improvizațiile din sistemul sanitar ce constituie un grav atentat la siguranța cetățenilor;
– Pentru suspiciunea întemeiată de afaceri oneroase în producerea, achiziționarea și distribuirea materialelor și articolelor de protecție, în lupta cu Covid 19, se decretează:
– Se consemnează la domicilii, altele decît cele de protocol, sub pază militară, în vederea deferirii unui Tribunal militar, următorii: Președintele României și Guvernul, în integralitatea lui, inclusiv demisionații.
Atît îmi amintesc!… Năuc, odată trezit, nu știu ce să cred: oare dăunează izolarea, recluziunea, în asemenea hal, sănătății mintale sau…?
Radio România Actualități ne anunță că astăzi a venit Ziua Statului Degeaba! Era și cazul după atîta sudoare la guvernare!
În ultimii ani, mai evident ca oricînd, umanitatea, măcinată de interese divergente și ambiții deșarte, stă, parcă, pe un butoi cu pulbere, gata să explodeze și să ne măture din istorie. În plus, calamități petrecute pe toate meridianele lumii, focuri și inundații devastatoare, vulcani în erupție și ghețari migratori ne arată că și Pămîntul a ieșit la… proteste!
Pe mine, din mijlocul pandemiei de prostie și răutate, aproape generalizate și acutizate, în care ne aflăm, nu mă mai sperie niciun virus!
SRI e solicitat să fileze, să prindă și să aresteze coronavirusul!
De acum doi ani…După o oră, din cele două de libertate (ha!,ha!, libertate de mișcare!), mă trezesc că-mi prisosește timpul și că nu știu ce să mai fac cu el. Fapt pentru care, aflîndu-mă fără niciun rost, după ce salut din mers vigilenta poliție militară, mă îndrept pîș, pîș, spre casă… Asta îmi amintește de imaginea cu pasărea închisă în colivie care, atunci cînd i se deschide ușa „închisorii”, stă împietrită în prag, fără nicio reacție de eliberare, fără tentația zborului, atrofiate cu timpul! Dacă păsăretul nu știe de angoasă și depresie, cu totul altfel stă treaba cu rasa umană: e de presupus că după… vom face cozi în fața cabinetelor psihiatrice ori, și mai rău, vom aglomera stabilimentele de nebuni. Iar cineva ne va compătimi rîzîndu-și în barbă!
Ioan VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
