ortooxacell kiss2022.gif Flax

PUNCT ȘI DE LA CAPĂT – Amalia DRAGOMIR – Situația e gravă, dar schimbarea mai durează

Așa au decis autoritățile cu privire la crima din Bolintin Vale, unde, conform site-urilor de știri, un șofer de microbuz a fost lovit cu piatra în cap și ucis. Ba mai mult, prefectul județului Giurgiu a spus că este doar vorba despre un conflict între localnici și un grup de etnici. De fapt, localnicii pe care îi menționează doamna prefect, susținând că protestează pașnic pentru a primi soluții, spun că nu este un simplu conflict, ci pur și simplu se simt terorizați de etnicii respectivi și vor să ia măsuri pe cont propriu. Desigur, situația e gravă, dar schimbarea durează… Cu alte cuvinte, nu o să se schimbe nimic. De ce spun că nu o să se schimbe nimic? Pentru că niciodată nu s-a schimbat nimic în ceea ce privește comunitățile de rromi.

Glod – Dâmbovița

Comuna Glod este locul acela prin care trece o parte din DN71 și prin care trebuie să mergi cu 20 la oră pentru că pe stradă găsești orice, de la mașini parcate claie peste grămadă, ocupând uneori complet o bandă, până la cai, câini, găini și alte tipuri de păsăret specific vieții la țară, alergând care încotro. Lor li se adaugă și, pentru a cita din doamna prefect de Giurgiu, etnicii de toate vârstele și în toate stările posibile, inclusiv abia ținându-se pe picioare. În tot acest peisaj colorat uneori de fustele cu paiete, purtate la toate evenimentele, inclusiv la înmormântări, trebuie să îți faci loc astfel încât să nu superi pe nimeni pentru a evita evenimente ca cel de la Bolintin Vale. Acum, ce-i drept, s-au mai potolit, din motive complet necunoscute, dar chiar și așa, claxonatul și lovirea accidentală a vreunui puișor pe găină bezmetic, ar trebui evitate pentru o călătorie în siguranță. Dacă ai ghinionul să fie nuntă, botez sau înmormântare, nu uita că răbdarea este una dintre cele mai mari virtuți. Respiră adânc, numără oi și așteaptă. Dacă e nevoie, dezactivează-ți claxonul astfel încât să nu fii ispitit să îl apeși. O jucărie antistres te poate scăpa de mari dureri de cap. Oricum, ca să fie și mai plăcută călătoria, trebuie să eviți și gropile din minunatul DN71, în timp ce încerci să ferești și tot ce am enumerat mai sus.

Dacă ai ghinionul să se formeze o horă în jurul mașinii tale, nu strica petrecerea, nu deschide geamul și nu spune nimic. Zâmbește larg și așteaptă până se plictisesc. Atunci când au loc astfel de manifestări festive, poți deduce că petrecăreții s-au omenit bine înainte cu ceva licori magice și cu grade multe, ceea ce înseamnă că șansele de a comunica decent și eficient și așa foarte reduse, acum pur și simplu sunt tăiate de pe listă. Doar așteaptă, trebuie să obosească în cele din urmă.

Ferentari – București

Pentru că întâmplarea a făcut să locuiesc în Ferentari pentru o vreme, nu pot să nu-mi amintesc de celebrele petreceri care începeau cu muzica dată la maxim mai întâi în ghetourile murdare, apoi direct în stradă, la care se adunau toți etnicii, pe mijlocul străzii. Despre circulația vehiculelor nu se mai punea problema – nu era nimeni atât de curajos să încerce să-și facă loc printre ei. Spre final, mai exact în creierii nopții, de undeva ieșea arsenalul de săbii, cuțite și topoare și începea cea de-a doua petrecere – cu Poliție, jandarmi și mascați. Se spunea că o petrecere nu-i petrecere, dacă nu vin și mascații la sfârșit. O concluzie personală – dacă ai nevoie de un electrician și nu găsești, mergi într-un ghetou din Ferentari pentru că în mod straniu, nimeni nu e branșat la curent, dar toți au curent direct de la stâlp.

Poate dacă ar fi fost doar petrecerile violente, aș fi tras concluzia că zona e altfel liniștită, dar nu, petrecerile erau doar cireașa de pe tort. Eu am avut norocul de a locui într-o zonă bună a celebrului cartier bucureștean. Undeva mai în față erau celebrele ghetouri cu mormane de gunoi în spate, aruncate direct de la fereastră. Tot printre gunoaie erau și mormanele de seringi folosite, pe care le călcau copiii lăsați de capul lor pe maidan.

Țin minte și acum că pe lângă blocul în care stăteam era un mare depozit de materiale, aprovizionat cu ajutorul unei șine de tren pe care venea periodic un mărfar ruginit. Acest depozit se transforma periodic într-o ispită pentru etnicii din Ferentari, pentru că din apartamentul minuscul de la parter, am auzit de mai multe ori focuri de armă din direcția respectivă.

Vizitatorii erau priviți, în general, cu scepticism de localnici, dar exista tot timpul riscul ca aceștia din urmă să devină agresivi. Mai ales dacă și vizitatorul reacționa proporțional cu provocările prin care trebuia să treacă. Te-ai putea întreba de ce ar vrea cineva să viziteze o astfel de zonă. În prezent, o astfel de întrebare este perfect justificată, dar când eram eu copil, motivul pentru a ajunge în Ferentari era chiar acel depozit de materiale.

Cât de periculos puteau să escaladeze lucrurile? Las la libera imaginație a cititorului, amintind doar că la petreceri apăreau din senin săbiile și cuțitele. În concluzie, cam atât de periculoasă putea deveni situația. Adăugând la toate acestea tendința etnicilor de a solidariza unii cu ceilalți pe principiul ceata lui Pițigoi, dai într-unul țipă doi, șansele unei confruntări erau nule din start.

Acum, nu știu să se fi modificat ceva în Ferentari, dar așa cum a spus și doamna prefect de Giurgiu – situația e gravă, dar schimbarea mai durează. Da, știu că doamna prefect de Giurgiu nu are legătură nici cu Glod și nici cu Ferentari, dar a definit perfect situația din România, privind situațiile grave. Eu am plecat din Ferentari acum 20 de ani, iar documentarele recente făcute în zonă, arată nu doar că nu s-a schimbat nimic, ci că în unele zone situația e și mai gravă decât înainte, dar să avem răbdare pentru că schimbarea mai durează.

Cu siguranță mai sunt numeroase astfel de zone în țară, dar mă rezum la experiența personală. Concluzia este că durata schimbării este nedeterminată și probabil va veni Apocalipsa înainte de a se modifica ceva din starea actuala a acestor zone absolut fascinante ale României. Pentru asta, nu pot decât să trimit niște urări de bine din registrul etnicilor și, dacă aș putea, chiar în limba acestora, celor care ar trebui să facă ceva, dar nu fac.

Amalia DRAGOMIR este content writer, specialist SEO, omul din spatele tastaturii, de peste tot și, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…

 

Distribuie:

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media