EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Tăcere

De obicei erau trei. Se strângeau vara, spre seară, când soarele-şi pierdea puterea. Stăteau pe scăunele, în faţa unei buturugi mari care fusese tăiată razant imediat la sfârşitul trunchiului, aşa că se înfiripase acolo o adevărată măsuţă pe care aşezau păhăruţele şi o sticluţă de ţuică. De felul lor nu prea consumau băutură, dar aşa obişnuiau la întâlniri. Mama trebăluia prin casă, pe-afară, trecea pe lângă ei, întrebându-i zâmbind, fără să-i privească:

– Ce faceţi, mă, voi acolo?

Însă niciunul nu-i răspundea, poate că nici n-o auzeau, aveau înţelegerile lor.

Se lăsau luminaţi de soarele îmblânzit, cu o lumină fericită pe feţele lor muncite de vremuri. Rosteau rar cuvinte şi foarte succint, pentru că, vorba tatei, ei îşi spuseseră Tot de-a lungul vieţii. Iar acum, cu paharele-n faţă retrăiau ce trăiseră cândva: Cotul Donului, ofensivele ruşilor, strigăte şi vaiete şi norocul lor de a se-ntoarce întregi acasă, alegerea nevestelor, înălţarea caselor, pământul primit şi apoi luat – ce viaţă, ce viaţă!

– A ooo uooss! râdea Savu, într-o izbucnire obişnuită de euforie, în limbajul lui mai nou, de câteva luni, care putea fi tradus doar de tata, vărul lui:

– A fost frumos, da, Savule.

Savu suferise din senin un accident vascular cerebral, iar de-atunci personalitatea lui, cândva admirată şi respectată, luase forma unui bătrânel al cărui limbaj era alcătuit de regulă doar din vocale cântate, radioase, în ciuda necazului de a nu-şi putea mişca mâna stângă ce atârna moale pe lângă corp.

Eu, în vacanţă, stăteam sub un umbrar de viţă de vie, lipit lateral de casă. Îi priveam cu uimire cum tac bucuroşi, încercând să le descifrez intenţii şi trăiri. Îi urmăream cum abia duc păhărelele la gură şi iau din ele câte-o gură mică. Ceva mai mult bea Nicu Barac, vecinul lui Savu, spre capătul străzii pe care eram şi noi. El poate-şi aducea aminte, mai mult ca sigur, cum fratele lui mai mic cu un an ca el îşi lăsase oasele lângă marele şi cumplitul Don, în cea mai mare nenorocire prin care le-a fost dat să treacă.

– Iii uuuii, eee-ai aiiii eeaaauu…

Nicu Barac râdea încet. Tata râdea încet. Savu scânteia Lumina scăzută a soarelui îi scălda blând.

– Ce zici, Savule? întreba mama mai mult pentru sine, trebăluind, dereticând, ageră, cu mersul ei rapid, cu vorbele ei lăsate-n aer, fără să le urmărească vreo finalitate.

– Ruşii? zicea tata încet, privind în zare, mereu zâmbitor. Ai naibii erau ruşii…

– Ai naibii rău, întărea şi Nicu Barac, mai cu foc, închinând apoi tăcut pentru sufletul fratelui.

Chipurile lor erau din altă lume, din afara timpului, din afara necazurilor. Soarele, deşi slab, domol, îi făcea aproape să-şi închidă ochii, aşa că ei zăreau numai înăuntrul lor o lume şi o viaţă de care erau mulţumiţi.

– Ăă eeeee. Oooo! se ridica Savu, cu grijă, ridicând paharul cu dreapta.

– Să mergem, îl încuviinţa Nicu Barac. Noroc!

Radiau de plăcerea întâlnirii. Îşi aranjau îmbrăcămintea de vară, de formă.

– Mă, da’ ce-aţi mai vorbit voi! îi tachina mama, râzând în soare, petrecându-i cu ochii.

Lăsau buturuga-măsuţă în spate şi se deplasau spre poartă, în grup compact, de tovarăşi.

– A ooo uuooss!

– A fost frumos, da, repeta tata. Şi ochii lor abia dacă erau deschişi în tihna serii care se lăsa.

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro