România a făcut pași mari înainte, a intrat în marea societate a corpurilor. Ce este omul? Noi, eu, tu? Fără discuție, suntem învățați cu insistență, răspunsul e limpede: suntem corpuri rătăcind prin lume. Ce credeam noi ,cândva, despre această temă? Că suntem minte, suflet, care cum voieșete să spună? Da, așa credeam, bieții de noi. Greșit, foarte greșit: nu suntem altceva decât corpuri supuse nevoilor, boțuri de materie, printre altele. Dar de unde cunoaștem noi aceste adevăruri revoluționare? E simplu, de la mișcarea banilor, mișcare dirijată de oameni din partide – bine, și ei sunt corpuri, cum ar veni, dar se vede că sunt corporalități speciale, mai corpuri decât ceilalți -, de la constituirea bugetelor pe domenii.
Așa. Ce domenii să aibă prioritate, s-au întrebat alcătuirile de materie care fac bugetele țării? Bineînțeles, și-au răspuns imediat, responsabil, prioritate trebuie să aibă ministerele, instituțiile care se ocupă direct cu mișcarea corpurilor în lume! Ministerul Sănătății, de pildă, cel care administrează regulile complicate ale vieții și morții corpurilor, el va primi sume mari, mult mai mari decât înaintea pandemiei. Căci, da, pandemia ne-a schimbat modul de a privi omul: el este, acum, o construcție din oase, carne, sânge, care, pentru a rămâne în viață, trebuie supravegheat, urmărit, dirijat, adică apărat. De aceea, mi s-a părut firesc ca, la un moment dat, un medic – am aflat că el nu prea a profesat, a fost consilier, administrator, normal… – să ne spună verde-n față: să acceptăm dictatura medicală, să ne fie clar! Apoi, toate instituțiile de forță, MAI, SRI, SIE, SPP, și câte altele or fi, poate neștiute, toate merită bani mai mulți, și-au spus organizările-corporale care decid bugetele țărișoarei, pentru că ele apără bietele alcătuiri de materie, le țin în viață, ordonat, după norme magice.
Dar pensionarii și copiii, pensiile și alocațiile, adică? E, aici e necesară o explicație științifică, fără îndoială. Pensionarii, „bătrânii”, cum li se zice de către neasemuiții jurnaliști ai posturilor TV românești, nu prea mai sunt corpuri în adevăratul înțeles al termenului. Privește un ”bătrân” și vei vedea un trup străveziu, aproape imaterial, gata de a părăsi această solidă planetă în care materia e sfântă. Cum să dai 40% în plus la punctul de pensie, așa, în vânt? Și-atunci, combinația-perfectă-de-oase-și-carne care face bugetul a zis cu îndreptățire: nu, 10%, atât, pentru ca, din mărinimie, superiorul lui să-l aducă la amețitorul procent de 14%. Corect, drept, bătrânii au aripi cu care vor zbura salvator… Iar copiii, cum să le dublezi alocațiile? Păi ei sunt abia începuturi de corpuri, sunt doar promisiuni, fulgurații materiale, sunt ceva ce încă nu există întru totul în realitate, așa că le vor da câte 20 de lei pe an, până-n 2022. O decizie înțeleaptă, luată de trupuri sadea, totale, grele.
Dar Ministerul Educației? Ce anume? Școala, adică? Școala? Păi școala nu este o prioritate, nu e clar? Mintea, sufletul, gândirea, și altele asemenea, să fim serioși, sunt metafore, sunt figuri de stil, sunt ceva ce există numai în corpuri „vechi”, depășite, care cred în ele. Școala, ca să fim lămuriți, ca instituție, e doar un loc unde corpuri-de-gardieni, numiți „profesori”, de către cei depășiți, au grijă de corpurile debutante ale elevilor, cât timp familiile acestora muncesc pentru țară, mai bine zis pentru organizările-materiale care împart banii și fixează prețioasele norme ale mișcării corpurilor în lume. Așa că de ce să vânturăm banii în acest spațiu, de ce să promovăm așa-zisa competență în acest domeniu mineralizat între timp? În mod evident, avem de-a face cu o zonă ultra-secundară, cu rol social de anexă, și-au spus alcătuirile de oase și sânge care ne conduc. Și, ca de obicei, au dreptate. Așa spune mai tot poporul. Așa stau lucrurile…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
