EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Structura

pentru Doru Mareș

Să citești și să simți totodată structura acelui cuvânt care rămâne mai departe așezat definitiv în corp, iar mai departe să fie perceput de fiecare mișcare pe care structura lui a scos-o din desen și a cuprins-o în stările spunerii, ale transmiterii, ale trecerii prin fiecare posibilitate disponibilă a lecturii, a acelei apropieri care impune covârșirea întreagă a corpului dezgolit de această copleșitoare mirare

iată

îți iau un ochi în mână

și scriu un roman

iată

ascult bluesuri vechi la un post englez

pe unde scurte

iată

îți iau un sân în mână

și scriu un roman

Urmează așezarea ce va trebui să fie descrisă, care desigur va putea să fie interpretată la un instrument de suflat, la acela în care se pot împrăștia și rămâne rămășițe de suflet, fragmente de zgomot ce nu au mai putut să încapă în corp, în fiecare murmur al lui de acum refulat și făcut auzit prin această prelungă și tandră expirare, prin tot acest desen ce s-a așezat în această structură a cuvintelor sfâșietoare și moi, și care te primesc în stările lor și în care te vezi așteptând

în fața acestor femei

așteptând poezia ca pe un sex întâmplător

capabil să primească orgasme repetate

nu-mi mai doresc decât o iubită cuminte

cuminte draga de ea

Asemenea norului care se adună cu nori se așază cuvintele lângă cel care vine, între cele ce îi pot înțelege surprinse cuprinderea ce le pune în lumina lor, lumină ce rămâne continuu să reflecte și să distragă mai departe fiecare umbră ce stă să se strângă în urma acestor invazii a acestor fotoni

lângă prima rază de lumină căzută pe valtrapurile sângerii

la te deum-ul mirosind a defilare liber consimțită

dintre coapsele primordiale

alergăm alergăm

Zbaterea, zgomotul, surparea se fac auzite în fibrele fiecărei litere care conservă privirea ce va contempla fiecare dintre aceste căderi, fiecare dintre toate aceste rostogoliri ce vor răvăși mai departe oricare fel de așezări întâlnite și dispuse să le prindă în sedimentele acestei structuri care vor păstra liniștea lor

și în sfârșit cina în doi în taina unui apartament

Odihna nu va putea să fie veșnică și nici definitivă, iar toate agoniile ei se vor simți în liniile simple ale desenului ce va desăvârși structura fiecărui cuvânt expus acelei priviri ce îi caută sensul, rostul și corpul și fiecare dintre aromele lor și fiecare dintre mișcările și dansul ce mai pot să încapă în fiecare pas al lor, în fiecare acord al lor rotund și însoțitor

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…