Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3655
29-11-2021

DILEME – Aura Ciobotaru – Cum e povestea pe care ne-ar spune-o lumea?

În căutarea noastră de a da un sens existenței pe care o avem, ne confruntăm cu probleme care ne apar și cer să le găsim un răspuns. Dorindu-ne să îi dăm vieții noastre un sens, vrem să ne realizăm anumite scopuri, anumite nevoi. Alergăm după vise sau, cu mare trudă, realizam lucrurile pe care ni le-am propus la un moment dat și se întâmplă adesea ca atunci când reușim să le realizăm, să uitam să ne mai bucurăm. Sau nici nu avem timp să ne bucurăm. Și alteori, nu mai reușim să ne bucurăm. De fapt, ne aflăm printre multe lucruri și multe vise.

Vedem că, de fapt, toate aceste lucruri nu ne satisfac idealurile pe care le avem și nu ne împlinesc dorințele noastre cele mai profunde. Și ne dăm seama că lucrurile cele mai importante din existența noastră nu corespund cu modelul după care se petrec lucrurile în lumea exterioară. În mintea noastră încep sa se nască întrebări pe care nu le-am mai pus, cu subiecte la care nu ne-am mai gândit înainte. Ele nu aparțin științelor ce ne îmbogățesc cunoașterea și nu sunt nici din viața cotidiană, obișnuită. Cunoașterea realității exterioare, percepția noastră și înțelegerea lucrurilor și faptelor lumii nu conțin nimic din temele reflecțiilor noastre cu privire la existentă.

Pe de altă parte, Ființa a tot ce există nu constituie un lucru la care să putem avea acces, fiind în afara a ce putem să cunoaștem. Atunci privirea noastră întâlnește „neantul” ce așteaptă să ne întâmpine. Ambele ne arată opusul dorințelor noastre și neagă obiectul lor. Neantul, am putea spune, arată măsura depărtării dintre om și scopul pe care îl are, cât și de sensul pe care ar trebui sa îl asociem cu existența noastră. Însă, așa cum Ființa nu este asemenea unui lucru ce face parte din experiența noastră, putem să spunem și despre Neant la fel.

Care este modul propriu al nostru de a fi? Și care este relația pe care o avem cu realitatea exterioară? Care e felul acestei relații? Ființă, mai întâi, înseamnă și relație sau relaționare. Pe de altă parte și relația noastră cu existența e de alt tip decât una de cunoaștere, având ca obiect răspunsul cu privire la sensul ei.

Care este felul relației noastre cu ceilalți, dacă la modul cotidian și în primă instanță relaționăm unii cu alții în mod superficial și cu privire la lucruri lipsite de importanță, pe care le tratăm cu indiferență? Unele dintre aceste lucruri reprezintă teme de o actualitate mai mare, însă toate sunt de o importanță generală.

Pentru aceasta, îmi doresc să ofer o imagine de ansamblu asupra acestor lucruri. O constatare generală, cu privire și la problemele exprimate mai sus, este că fiecare lucru există pentru un scop. Un al doilea fapt pe care putem să-l adăugăm este și că toate lucrurile care se petrec sunt, pentru noi, în vederea a ceva. Poate rostul pe care îl au este tocmai să ne releve ceva important în legătură cu existența noastră. Un alt rost ar putea fi să ne transmită ceva cu privire la noi, ceva despre noi. Atunci când se întâmplă să privim către lucrurile ce se petrec afară, ca și cum le privim de la fereastră, poate că ar trebui să ne întrebăm care este mesajul pe care îl avem de recepționa. Și înainte de a socoti că lucrurile de afară nu ne sunt pe măsura așteptărilor, poate am mai rămâne puțin să le observăm.

Dar un lucru foarte familiar nouă este că cei mai mulți oameni ascultă pentru a răspunde, nicidecum pentru a înțelege. Unii oameni știu așa de multe că trebuie să se urce pe ceva și să strige în gura mare, să-i audă toată mulțimea. Și scenariul acesta poate continua… Desigur, dacă nu se întâmplă vreun lucru neprevizibil. Însă probabil că atunci va fi prea târziu…

Revenind, ce ar putea avea sa ne releve faptele care se întâmplă în lume? În general, noi ne raportam la lume dintr-un anumit context, am putea spune, spatio-temporal. Ne putem gândi la spațiul geografic, un loc din natură, un cadru social, ori unul unde se desfășoară activități. Cu privire la timp, ne gândim în general la o perioadă; ca etapă din viața unui om, o epocă istorică, o secvență mentală, ori vreun eveniment marcant.

În calitatea pe care o am ca ființă, alături de celelalte ființe, cum pot eu să mă raportez cel mai bine la situațiile care au loc în lume sau în relațiile cu ceilalți? Mai întâi am în vedere posibilitățile care îmi revin și lucrurile de care pot să dispun. Raportându-mă la propria persoană, mă pot delimita pe mine ca fiind propriile mele posibilități. Înțelegând modul în care exist și în care mă pot raporta la mine, pot să realizez și esența mea. Prin acest fapt, mă pot delimita ca ființă ce nu pot să mă aflu la dispoziția unei alte ființe. Atunci când am înțeles modul în care să mă raportez la mine, înțeleg și relația cu lumea din fața mea. Lumea îmi apare ca lucru în vederea căruia sunt, mi se deschide și îmi relevă toate semnificațiile pe care voiam să le am.

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media