EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Amintiri

 

doamnei Constanța Popescu

 

   Curajul de a-ți petrece ochii și gândurile peste amintiri, peste așezarea lor în lădița de mult lăsată într-un pliu puțin vizibil al prezentului este, devine și se transformă într-un gest asumat, într-unul care reușește să scoată la iveală, să aducă în noua lumină anumite legende, felurite mișcări ale noastre prin gânduri și prin spații, prin toate aceste meandre ale ființei de până acum și ale tuturor trăirilor lor cu vârstele de atunci, cu toate înțelesurile din acele momente.

Mai caut uneori prin sertarul cu amintiri, nu știu ce…

   Toate căutările propun o mică dezorientare pentru a încărca mai târziu emoțiile (re)găsirii. Amintirile propun și impun acele căutări ale unor repere care mai rămân ca borne în trecutul nostru, care stăpânesc în continuare emoțiile de atunci și care le păstrează pentru a fi readuse la viață odată cu găsirea cuvintelor care pot să definitiveze, să numească și să convingă așezarea acestui sofisticat proces. Numele amintirilor nu mai există, ele sunt blurate și păstrate în această carapace doar puțin transparentă a gândului întors asupra lor din timpul prezent, din actualitatea care își caută și caută să își justifice acum-ul cu ajutorul acelor rădăcini rămase care mențin prinderea ei în tot acest tumult gânditor al privirii accentuate.

… toate sunt mereu esențe vii…

   Normele viului și ale prezentului se alcătuiesc împreună cu verbele trecutului ascuns în toate formele de așezare pe portativele exprimărilor, ale arătărilor tuturor acestor puteri așezate în cuvintele promițătoare ale acestei renașteri a vieții și ale tuturor întâmplărilor care au adus-o și care au pus-o în lumina acestor culori noi, în conturul propus de noile prospețimi pe care doar ele știu să le facă din nou înțelese.

   Amintirile folosesc și se folosesc de tot ce poate să le cuprindă, de imagini, de cuvinte, de toate mărginirile și de toate nemărginirile lor, de impresiile lor semnalate și spuse, de sensurile care se pot cuprinde în ele și care treptat, treptat se pot arăta și pot trăi din nou în toate aceste lumi regăsite. Amintirile se reașază în lume cu fiecare nouă privire asupra lor și de aducere în actualitate de noile cuvinte scrise despre ele, de gândul unui poete, de tot ce le-a ajutat să ajungă sub aceste priviri și sub atenta lor nouă și devenită din nou vizibilă creștere. 

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…