pentru Dorin Popa
Fiecare privire încape în ea cel puțin o mirare, iar mai departe se pot vedea întrebările care impun căutări, care trimit firea celui încăput în toate acestea înspre noi lumini ce îi pot face vizibile noi teritorii, care le pot scoate din stările umbrite ale ascunderii, ale întunericului și ale mascării oricărui reper între faldurile acestea întunecate, cortine ce încurajează și amplifică cecitatea, nevederea
deși-s norocos că respir, corăbiile mele
nu au mai găsit Nordul, au eșuat mereu…
Eșuarea propune un tărâm nou de obicei, unul necunoscut și care poate fi descoperit mai departe, care își poate arăta formele ce i-au încăput în relief pentru cel ce le caută alcătuirea și va dori să le încerce cu pașii lui noi, proaspeți și disponibili să așeze urme, repere. Întristarea și însingurarea se pot așeza într-o situație ca aceasta, iar pașii sunt făcuți tot timpul, se merge continuu în acest nou teritoriu în căutarea luminii tocmai pentru a găsi puterea
să scap de mirosul de victimă
și să nu evadez în nebunie…
Urmează trezirea, cunoașterea, îmblânzirea și alăturarea căldurii conținută în noua și proaspăta lumină așezată pe noul corp ce se împrejmuiește cu stările ei, ce se alătură noilor zgomote ce le însoțesc și care eliberează fiecare părticică de frică uitată în pliurile firii ce evită astfel desfacerea, descompunerea. Întotdeauna și mereu
sunt câteva întâmplări pe care,
nimeni nu le înțelege singur,
nimeni nu ți le poate explica…
Căutările sunt și devin părți ale corpului care adăpostește fiecare dintre cutremurele și nevoile așezate în stările vii ale firii, ale corpului care le recunoaște și le adăpostește oferindu-le acel adăpost necesar pentru a fi cunoscute, trăite, înțelese, iar mai departe fiecare zvâcnet al ei înțelege și poate să vadă ansamblul în aceste cuvinte
ca să existe revanșă,
moartea ar trebui să dispară…
Timpul impune trăiri, se așază în somn și în zbaterile impuse de mișcare, de căutări și de toate acele înțelegeri care îi sunt necesare pentru a-și putea conține toate coordonatele între care se pot face cunoscute tainele și necunoscutele ascunse în țesătura firii ce îl locuiește și îl tot pune să se ridice, să umble, să se facă vizibil și cunoscut. Toate acestea se regăsesc continuu în fiecare dintre căutările firii din fiecare zi care începe și din fiecare noapte ce îi continuă alcătuirile și rătăcirile.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…