ortooxacell kiss2022.gif Flax

DUMINICA DE POEZIE – Un orologiu fără semne

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii. Ea este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar. Nichita Stănescu credea că trebuie să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului, pentru că poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. Poezia este spunerea Fiinţei… este fondarea fiinţei prin cuvânt (Martin Heidegger)… Desenul din titlul rubricii noastre îi aparține domnișoarei Erica Oprea…

Puiu JIPA

Jipoeme

1.

o să fie noapte

o să fie mîine

mai demult departe

hai să nu mai fie

(adineauri)

2.

de fiecare dată cînd

te aștept

mă aștept să vii

altcineva

(mască)

3.

pe marginea tristeții

tu

îmbrăcată

în ceață

(adăpost)

4.

cînd tăcerea devine strigăt

cînd noptea devine pustiu

spuneai

cînd o apă dureroasă

te spală de inocență

de-abia atunci poți să cînți

fără cuvinte

spuneam

(dialog pe neștiute)

Mircea DRĂGĂNESCU

Himera de alături

1.

Amurg

E vremea poeziei Doamne

dacă nu toamna, atunci când ?

lucrurile au o transparenţă anume

se văd nervurile, structura de

rezistenţa dar şi

substanţa plină de sevă,

rotunjimile pline de promisiuni

eternizate de lumina mierie…

lumea o vezi dintr-un chihlimbar,

o picătură de miere

ce te înconjoară blând

dandu-ti iluzia

eternitatii…

2.

Amurg

întomnatul meu temnicer

deschide fereastra celulei

și pe o tipsie de aur

îmi strecoară nişte foi vii

de hârtie pe care literele ţes

un poem mieriu asemenea

toamnei ce lent se strecoară

printre gratiile cândva de argint…

un poem ca o frunză

miraculos de galbenă şi

îngândurată

trec frunza dintr-o palmă

în alta şi foşnetul ei este

glasul poemului în care susură

toamna…

înnoratul meu temnicer

îmi şopteşte printre

crăpăturile zidului

lumea s-a înveşmântat

în aurul toamnei,

mierea luminii

transparent melancolică

învăluie totul..

3.

Ghidul

încă o treaptă am coborât în peştera publică:

uite asta-i o stalactită, asta-i o gazelă rupestră

şi uite ăsta-i un liliac preistoric

nu-l rupeţi, n-are să vă poarte noroc deşi

are şase petale, vi se va încurca în păr mai degrabă

şi de acolo mai departe în creier şi de acolo

mai departe în sânge…

uite ăsta-i un bec cu neon adus în locul beznei originale…

nu tropăiţi ! păşiţi uşor pe punte !

dedesubt este hăul acestui lac subteran,

pare un ochi dacă se stinge lumina –

lacul un ochi şi peştera o pleoapă închisă…

încă o treaptă vă rog, încă o treaptă, în sala gotică

ne vom opri mai mult

până acolo peştera-i electrificată.

Lacul un ochi, peştera o pleoapă închisă şi

voi nişte vise veşnicind sub pleoapa de calcar

în lumina vânătă încercând să vă aduceţi aminte

când aţi fost scrijeliţi în stâncă de silexul

oricărui om preistoric..

lacul un ochi

peştera o pleoapă de calcar

şi voi nişte vise…

Erica OPREA

Lecția de zbor

1.

Busolă

Aruncă-ți greutățile
de pe tâmple și
de pe umeri, uită că
ar fi existat altceva decât
ceea ce simți acum, când
te afli la granița dintre

imponderabilitate și
stânci de pe care
îți vine să sari. Ești în
siguranță în apele albastre,
chiar dacă acum nu știi
să vezi prin ele. Privește

dincolo de luciul apei și
de ceea ce crezi că vezi─
să nu uiți nicicând că
busola e în tine. Ajunge
să o cauți ușor, mereu
tremurândă în colivia
ta de os.

Nu te teme că ai putea
să pierzi vreodată calea,
știi și tu, pre bine, că o
cunoști dinainte să fi
pornit la drum.

2.

Căldură

Prelungă se așterne
grădina în fața mea
și visez să evadez într-o
vreme fără timp și plină
de întrebări senine.

Îmi iei mâna în palma
ta mare și asprită
de-atâtea mângâieri pe
lemn și pe corzi. E iar

o perpetuă vară pe care
n-ar putea s-o schimbe
nicio urmă de timp sau
de încercare și tu
eșți mereu aici, chiar
dacă, între timp, ai
învățat să zbori.

Am învățat și eu,
la rândul meu,
să trăiesc
cu dorul în suflet
și cu inima pe-afară,

așa cum blânda ta privire
mi-a explicat de-atâtea
ori. Ești aici mereu și
nimic nu-mi poate lua
căldura acelor veri.

Costel STANCU

Ochiul din palmă

1.

***

Moartea e un cuc, mi-ai spus într-o zi.

Nu-şi face cuib, nu-i poţi găsi puii,

să le răsuceşti gîtul ori să-i arunci

pisicii să îi înveţe să zboare.

Am ridicat din umeri,

am plecat la joacă. Pe atunci

purtam praştie şi nu îmi era frică

de nimic.

Anii au trecut.

Iată-mă acum

tremurînd cu puşca la ochi

în faţa acestui animal închipuit

– viaţa

De teamă, fug prin tufişuri.

Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu!

se aude în urma mea

aproape tot mai aproape.

2.

mai ţii minte cum ne iubeam pe rîul cu focuri joase?

ieşise luna mîinile noastre

se odihneau undeva între cer şi pămînt

erai tristă şi răsuflarea ta îngreuna barca

pluteam între cele două maluri

doamne ce frumos era

părul tău tîrîndu-se pe fundul apei ca o ancoră

îl muşcau peştii şi rămîneau încremeniţi!

3.

***

o

mi-e sufletul mai gol

decît buzunarul

unui rege

nici să sufăr nu pot

vino tu vino tu

cu ochii tăi în care

înoată peşti transparenţi

şi trezeşte-mă urneşte odată

bietele-mi simţuri adormite

ca morile un rîu

cu apa leneşă

numai tu

cea atît de firavă

ca o notă muzicală

în plin război

ca un ou abia ieşit

din tîrtiţa găinii

numai tu mă poţi salva

îţi dau tot ce îmi ceri:

aur palate herghelii

colierul de la gîtul rivalei

un poet numai al tău

să îţi cînte de trei ori pe zi

frumuseţea călătorii pe

lună cum nu au mai fost

altele o fermecată oglindă

însă te implor

fă-mă să sufăr

Ștefania PAVEL

Poezia la 16 ani…

1.

Paradox

 

Strigi la tine

Atât de tare încât oglinda din fața ta

Se face bucățele

Sub lovitura puternică a vocii tale,

Și nu te mai poți vedea,

Deci poți începe să te cunoști

Așa cum ești de fapt,

Nu așa cum îți impune reflexia să fii.

Doar că nu știi ce să faci cu atâta libertate,

Cu atâtea cioburi care îți arată

Că nu mai ești un prizonier în propria piele

Și în propria oglindă,

Ghidat de ceea ce ar trebui să fii,

Dar nu vei fi vreodată.

Și nu știi ce să faci,

Încerci să aduni cioburile,

Dar te rănești,

Și iar strigi la tine,

Și bucățelele se sparg,

Ele devin din ce în ce mai mici,

Tu din ce în ce mai liber,

Dar crezi că ești pierdut,

Că nu vei mai fi niciodată.

Dezorientat de lipsa unei reflexii

A ceea ce nu ai fi putut să fii vreodată,

Nu te mai vezi pe tine,

În varianta reală,

Stând în fața ta

Și nu mai ești în stare nici să strigi la tine

Pentru a te elibera din paradox.

2.

Vreau să repar

 

Vreau să repar,

Dar nu știu ce e stricat,

Și, atunci când sunt aproape de a afla,

Ceva mă aduce în stadiul inițial.

Ceva, probabil propria minte,

Care se ascunde după priviri, după gânduri

Și după vorbe

Ce par a fi ale altor persoane, dar,

În realitate,

Sunt toate ale mele.

Toate produse de mintea mea

Ce vrea doar să mă inducă în eroare

Și să scape de vina

De care e plină,

Din cauza căreia nu mai am loc eu,

În întregime,

Fiindcă și eu sunt tot plină

De privirile, gândurile și vorbele celorlalți

Care sunt, de fapt, ale mele.

Și tot vreau să repar,

Vreau să respir în preajma mea

De parcă n-aș fi vinovată

Că nu știu nici măcar

Ce e stricat.

Andreea GHICA

Băi…

1.

pe planeta asta teribil de mare

o oarecare fată se scălda-n culoare.

2.

Cum nu s-a mai văzut

 

Petra s-a îndrăgostit de o barcă

cu pedale în formă de lebădă

cu toate acestea

lumea continuă să fie la fel

deşi nimeni nu a mai pomenit

o iubire atât de ieşită din comun

3.

am tot dreptul sǎ nu mǎ mai gândesc la asta

ţi-am spus să laşi

lucrurile aşa cum sunt

oamenii au crescut

în loc de braţe au fire de înaltă tensiune

dacă îi scuturi puţin

ţâşneşte fum din ei şi

în loc de inimă

o băltoacă din care pescuim noi #

ţi-am vorbit o zi întreagǎ

despre cât de mult

mi-ar plǎcea sǎ trǎiesc

te-ai uitat la mine şi ai plecat

apoi

inima mea s-a fǎcut micǎ

dacǎ o strângeai ieşeau din ea

toate durerile pe care le-am avut vreodatǎ

şi uneori  te simt

în spatele meu

alte ori în dreapta mea

gândeşte-te

dacǎ Dumnezeu ar clipi

n-aş mai şti nimic de tine

ar fi ca şi cum

toţi bǎrbaţii şi toate femeile

ar tresǎri la cel mai mic

zgomot şi şi-ar smulge pǎrul

de tristeţe

dar Dumnezeu nu clipeşte

şi

cel mai rǎu lucru

care ţi se poate întâmpla

e sǎ n-ai la cine sǎ te gândeşti

atunci când nu mai ştii

ce se întâmplǎ cu tine

şi

cel mai rǎu lucru

care ţi se poate întâmpla

e sǎ vrei sǎ pleci

dar sǎ n-ai niciun om

care sǎ te aştepte.

Constanța POPESCU

În trenuri albe

1.

Scară cu un singur sens

Să-mi săruți cuvintele, aș vrea
și gândurile și dorul restant,
să-mi îmbrățișezi faptele
și nu urmele nefăcutelor gesturi dorite,
creând amintiri
și înainte și înapoi de durere…
Aș vrea să arestez moartea,
doar ca să-mi dea timp
să durez un muzeu al bucuriei…
Personajele pun masca fericirii
și mângâie chip ridat de noapte.
Cum ar fi atunci copiii sorții?
Cu uniforme de zale pe care au pictat
liniștea și înțelepțirea,
sau născuți bătrâni,
vor ascunde zădărnicia pașilor
pe scara cu un singur sens?
Aș vrea să pot ține scara…tot mai șubredă…

2.

Sunt un gând

N-ați văzut pe unde circulă fericirea?
Am așteptat-o în stația cu fața la soare,
unde oprește autobuzul plin cu ani,
obosiți și trimiși la muncă.
Am perna plină cu stele,
încă șlefuiesc colier zilei
născută iar și iar, din osânda
anotimpului cu zâmbet la ferestre…
E noaptea fără număr, ascunsă în gânduri
ce-mi spală dimineți cu muguri de rouă
prăvălite pe doruri ucise.
Sunt încă pe drumul cu sens unic,
mă îndepărtez cu fiecare clipă
și destinația neclară
îmi pune saboții de plumb
și-mi taie puntea spre cuvânt.
Sunt un gând ce nu l-ai avut încă…

Ioan VIȘTEA

Grecia în trei poeme

1.

Moartea pe apă

Aşa de limpede apa mării

că ai putea citi ziarul

la doi metri adâncime.

Ştiri fierbinţi

ca dogoarea amiezei

cară la mal amintirea.

Praştia lui Dumnezeu

aruncă marea de gâtul unui munte.

Pini înfrăţiţi

cu evantaiul palmierilor

cu gutuii şi viţa de vie,

cu şofranul în râpe.

Şi femeia adusă la ţărm

în plasa pescarilor

avea rujul intact pe buze.

Numai buricele degetelor

atârnau ca nişte

crenguţe cu mur

prin ochiurile năvodului.

 

Din burta enormă,

gravidă de apă,

ţâşneau chefali şi dorade.

Moartea născând pe apă.

Cerul ţărmului atic

extatic

era

la ora ceaiului

de mentă şi hepatic

 

Hera.

2.

Greci în căutare de elini

O, ce tristeţe, la balcoane, în rufele pe sârmă,

lipsite de mirosuri intime şi proprietari.

Arcă nebună timpul, fără matrozi şi cârmă,

pe ţărm ne flutură eternitatea din iole, din pulsari.

Azi-noapte, în ceţuri moi a dispărut un port.

În Lună, o plajă a fugit pe bicicletă.

Falezele tăiate ca mari felii de tort

se-mpart străinilor la cină şi ruletă.

Miroase Grecia a praf de puşcă presărat pe iasomie.

Grevişti aruncă-n pieţe cu sticle Molotov şi cu sofisme.

Un Dionis răpus în zori de insomnie,

agită mari bastoane tropăind din cizme.

Plaje din marmori; aer de smarald.

Trei geometri răstigniţi între măslini

şi la tejghea de câte ori mi-e sete şi-n cerul gurii cald,

văd greci în căutare de elini.

3.

În Thassos

 

Anarhiştii

nu stau cu burta la soare

în insule.

În Thassos

se bronzează marea finanţă

cu câinii, cu pisicile exotice,

cu conturile obeze ca proprietarii lor.

În Thassos

mai e middle class

numărând dumicaţii

la micul dejun

şi petele de soare

de pe epidermă

seara.

În Thassos

marea e senzuală, e calmă

izvorâtă direct

din privirile ospătăriţelor cehe

ce-şi merită cu prisosinţă bacşişul.

În Thassos

pachistanezi şi indieni,

cot la cot,

vând muzică grecească

printre şezlonguri şi mese.

În Thassos

Metaxa îţi arată

ce bărbat era el pe la 1821,

cum stăpânea jumătate de insulă

mai înainte de-a ajunge general

şi brand naţional.

În Thassos

Sapho îţi deschide larg porţile

Şcolii de poezie

şi dans erotic.

În Thassos

criza greceasc

este întocmai

ca înscrisul de pe tricouri:

No jobs!

No money!

No problems!

În Thassos

moartea sfidează

şi ea criza

din larg,

pe papuci zburători

şi pe schiuri.

Vali NIȚU

Floare de iris

1.

ecoul tăcerilor unui scorpion

am căzut pentru a avea de unde mă ridica
la înălţimea iubirii tale
femeie ce mi-ai dat chipul
lumina şi curajul de a alerga
spre floarea de colţ a timpului nemultiplicat
încă alerg la braţ cu tine
suprapun ce am realizat
împliniri şi neîmpliniri
încerc să le adun între culori
o sumă de nedefinite nuanţe
găsesc alte şi alte posibile umbre
curioase la ce s-ar întâmpla
dacă s-ar întoarce roata
din lemnul timpului cedat
unui atelier unde se construiesc
cercuri ce aleargă
anotimpurile
discret la foalele unui autentic fierar
îmi regăsesc cercul şi sârma îndoită
cu care alergam
pe uliţele satului cu piatră de râu
şi cântec de vioară
a plecat arcuşul pe un drum cu asfalt
a mai rămas doar vioara
cu lemnul crăpat
într-un pod de la etajul dărâmat
voi pleca şi eu
în puţinul timp rămas

2.

frumuseţea anotimpurilor

dacă aş putea să-ţi opresc zâmbetul
pe fruntea toamnelor
ai înţelege sensul şi mirosul petalelor
din dragostea unor flori

prin nuanţele fiecărei culori
îţi dăruiesc reverenţele anotimpurilor pentru a exista
curând se face seară pe coperta unei cărţi
doar lumina unei lumânări se joacă
cu ideea şi umbra mea

desene şi imagini pornesc spre tine
uitând sărutul în linişte pe trupul bronzat
îmi e atât de dor de chipul din poem
când dincolo de tăceri ascult adierile de vânt
la o margine de furtună
sunt doar un popas

cuprind în versuri trăirea prin tăcere
alerg să opresc cuvintele din fuga lor nebună
spre braţele unor pagini
le aşez uşor
fără să uit metaforele unor minunate iubiri
ce nu vor muri ca o floare
între coperţile unor cărţi.

3.

darul de pe tâmpla grizonată

în duminica nenăscutelor cuvinte

seara ochilor tăi

dincolo de vise

trupurile noastre în costum de gală

întrebându-se

când vor dansa valul albastru

cu privirea spre coapsa albă

a unui ţărm

şoptindu-ţi numele din lumină

cu metafora iubirii

în roata de foc

părul tău

prinde-mi mâinile de inelul încrustat

spre casa ce aşteaptă sensul

cu pasul mărunt

apăsat.

4.

foc şi apă

încerc să opresc timpul

cu mâinile goale

cu buzele flămânde de doruri

matinale adeseori liniştite arareori

libere mereu

uitate-n braţele tale

ce m-aş face fără seri

ca o posibilă întrebare

aş îngenunchea la marginea nopţii

şi te-aş aştepta să vii

în fiecare gând aş urca o treaptă

cu fiecare pas aş alerga

peste alte trepte

aş mai putea cere vieţii

o altă întrebare

ce m-aş face fără tine

mă iubeşti şi ard aceeaşi întrebare

lasă-mă să pot săruta trăirea

trupurilor noastre

înlănţuite-n cel mai frumos dans

prin dimineţi noi – iubito

e soare.

Alexandru SANDU

Alte taine

1.

Din vis

vino, și ai să găsești
labirintul de fantasme
prin vise să-mi rătăcești
să-mi inspiri versuri și basme

vei găsi și munți și ape
alinând sublimu-mi chin
feeria de sub pleoape
ca efectul unui vin

grațioasă și sublimă
să te simt în vis pășind
încuiată sub retină
disperat că nu te prind

și abia târziu, în zori,
când în vis s-aprinde focul
incitant să mă-nfiori
nesfârșit să fie jocul

2.

***
peste rima mea naivă
ca un val, cade cortina
gândurile-mi sunt în criză
parcă-s Anna Karenina

3.

Tic-Tac

și iar pe gânduri am rămas
în zi de primăvară
aș vrea să inventez un ceas
ce timpul nu-l măsoară

să semene leit cu ceasul
a cărui oră fermecată
m-a învățat să-ți măsur pasul,
să nu-l uit niciodată

un ceas feeric de-ar veni
– e chiar atât de greu? –
un ceas în care m-ai iubi
cum te iubesc și eu

4.

Ireal

merg pe stradă și tresar
când o voce, un parfum
mă orbește ca un far
și rămân buimac în drum

mă opresc și beau o bere
câteva țigări fumez
sărutare, mângâiere
prin albastrul fum visez

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media