DUMINICA DE POEZIE – Mircea DRĂGĂNESCU – Poezii de când eram mai tânăr…

1.

Drumul

 

Călătorule treci la pas

și cu privirea trează

prin această vale de cuvinte

respiră adânc și lipește-ți urechea

de prundișul solzos al cuvintelor

al silabelor al sunetelor

respiră adânc aerul dintre ele și

fii atent să nu zdrobești pasărea măiastră

ce va veni să-și clădească albastrul cuib

în roșiile cămări ale inimii tale…

 

2.

 

Un tip

urcând o scară

cu o singură treaptă boncănind

ritmic mărşăluind adică pe acea unică treaptă

surâzător privind înainte surâzător mergând tot înainte.

 

3.

 

Iluzia continuă desigur

„Am să fiu aviator” spune copilul meu

are să se descopere o paraşută din piatră

când avionul înălțându-se

înălțându-se

va să se defecteze

tu frumos îţi legi piatra de gât

şi hop

sari cu paraşuta

înspre pământul natal.

 

4.

 

Afară e noapte neagră

tu în bucătărie meditezi

paşi lugubri se aud pe scările blocului

paşii destinului

plouă cu găleata

vom avea recoltă bogată

şi deodată

în lumina fulgerului

îţi dai seama

cât de frumos este cartierul

în care tocmai trăieşti.

 

5.

 

Asterisc

 

Asteriscul este o pasăre preistorică

pe care încercăm să o aproximăm

era alcătuită din două picioare

avea şi două aripi

se ridica pe vârfuri

întindea gâtul (avea şi un gât)

până când îşi lua zborul (ideea de zbor)

apoi interveneau aripile

din care bătea rar la

porţile înţelesului

după aceea din ochii pe care

îi avea desigur făcea aşa

îi închidea îi deschidea

făcea cu ochiul adică

celor ce peste timp căutau înţelesul

celor fără-nțeles

după aceea trecea cuminte

în josul paginii

dându-ne explicaţii

despre ceea ce ar putea să însemne

cutare şi cutare

cuvânt

de exemplu

ce înseamnă acela

un asterisc preistoric.