Așteptările… Iuliana Cazan scrie poezie, trăiește în poezie și între toate limitele care nu limitează ale ei, scrie, descrie și susține în poemele sale o întreagă atmosferă care refuză să se disipeze și care își menține și ne arată densitatea grea și tulburătoare care o compun, care îi oferă un corp. Toate normele așteptărilor încăpute aici sunt repartizate în aceste poeme care răvășesc și care amestecă toate stările fluide ce încearcă să se reverse și care încearcă să umple toate albiile dispuse să le primească. Aromele descifrate de cuvinte sunt prezente peste tot și nu se ascund după cortinele vreunei discreții. Toate locuiesc și trăiesc aici, în acest univers viu, dens și copleșitor. Viața, dragostea, iubirea, dorințele care le însoțesc, se așază firesc în fiecare poem și dezvoltă o forță surprinzătoare de atragere și de alăturare. Din când în când developez simțiri, gânduri, neliniști…, ne spune Iuliana Cazan, iar ele, toate, sunt chiar aici, în poemele care reușesc aducerea lor în imediata noastră necunoscută și neștiută, încă, apropiere… (Gabriel ENACHE)
1.
încet, dar amar
mă-ncolăcesc precum o pisică pe picioarele tale
îți torc poeme de câte-o strofă
scăpând printre mustăți câte-o picătură de lapte
uitată pe limba mea caldă și roz
te privesc cu ochii mei verzi hipnotizanți
și-adorm în timp ce coada mea îți lovește mâna precum un bici
încet, dar amar
exact cum se stinge dragostea
2.
***
mai în mâini
două ghemotoace de vară
pe care le tot frământ
pe care le miros febril
cu care fac dragoste
pe care le mângâi apoi
cu tandrețe
cu mușchii întinși nervos
cu venele articulate
dar păstrez candoarea
zilelor de august
în care singura grijă era
să nu mă topesc de durere
la asfințitul fiecărei zile
3.
*
pentru o secundă
m-ai imaginat roșcată
cu ochi albaștri & pistrui
apoi când ți-am mărturisit
că dintre toate
doar părul mi-l pot vopsi
ai primit și ochii mei căprui
și castaniul spălăcit al părului
și alunița de pe obrazul stâng
în locul pistruilor
și-ai spus că dumnezeu
mi-a bătut obrazul c-un deget de-al lui
mi-a spus că sunt frumoasă
și mi-a lăsat alunița drept semn
al aprecierii lui.
așadar
se poate trăi și fără ochi albaștri
păr roșcat & pistrui
fiindcă frumusețea
stă-n degetele
lui Dumnezeu.
4.
*
văd locul unde se face dragoste și nu văd niciun pic de dragoste.
te caut & nu te mai găsesc în locurile
unde-ai fost
ai pe mâini rămășițele zilei de ieri
iar în colțul gurii
o urmă de ruj
pe care încerci s-o ștergi grăbit
e-n regulă
rujul nu face rău
doar buzele care-l poartă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
