1.
Starea de veghe
În toate buzunarele,
clipe pietrificate,
obosite în starea de veghe
a cuvântului nenăscut,
atârnă de un vis, de un gând,
ce nu se vrea deslușit
și îmi amenință liniștea pasului
spre noi,
două paranteze, într-un echilibru instabil,
în singurătăți, tot mai aproape
de noaptea cea lungă.
Atentă la detalii,
orice zâmbet și floare,
mă poate deturna
și opri la marginea pragului
dorință
și mai mereu dor.
Totuși țin cont că toate frunzele,
la capăt de toamnă,
au fost cândva muguri…
2.
Exercițiu
Dimineți cu vise
la izvoarele verii,
îmi întorc gândul de taină,
cu fața la soare,
să fecundeze bucuria nerostită,
tămăduitoarea tăcerilor voite.
Suflete, te mai doare tristețea?
Cea veche sau ce nouă?
Schimbând anotimpul, exercițiu inutil,
cu sens unic,
pentru cei ce au legiferat
stăvilarul zilelor,
aduc nimicul și liniștea
la masa de lucru,
unde cioplim îndelung din viață
și o să fim îngeri de lumină.
3.
Propunere
Restaurator de suflete,
sapă, caută-mi zâmbetul
zidit la margine de dor,
învață-mă cum să merg desculță
de întristare,
cu saboții plumbului toamnelor
cu tandreți ascunse!
Eu, utilizatorul poveștilor nescrise,
făgăduiesc verb sprinten,
printre mirări și neputințe…
la locul de întâlnire
să ajung târziu,
cu lecția învățată și îmbrățișarea la rever…
4.
Gândul pentru frunză
Mi-e teamă să întorc frunza,
pe partea cu fața la soare,
să nu aibă o rană
de la celălalt pas,
când purtam sandalele
cu dorul, ce-l alungaseși…
5.
Zilele mici
Toamnă cu draperiile pictate
cu alt parfum, în fiecare an,
altă mantră
iar eu cu altă mirare îmi asortez zilele,
pașii mai scurți,
cînd lumina din privirea-mi
îți dechide diminețile.
E trist, n-a mai rămas nimic
de trăit, de iubit,de vorbit,
până în zori, nimic nou…
Zilele-s mici
și se face frig în oasele-mi tot mai subțiri.
Hai, să dăm foc inimilor,
la adăpostul iernilor
toate strălucesc,
iar noi îngeri de lumină,
contorizăm începuturi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
