DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci

1.

 

Suntem îngeri

 

Vorbesc dintr-o insomnie,

jumătate de timp furat dintr-un vis,

noapte ca o pătură grea

aruncată peste ore, peste trupul obosit,

așteptând începuturi.

Vorbelor mele le bate

limba clopotului spart

din turnul de veghe al îngerilor

pictând drumuri, ferestre și uși.

Nimic nu e mai greu pentru mine

să fiu încă o Ană,

care desface lacăte, porți, să ajungă la timp

acolo unde pui temelia

unui templu pentru multe anotimpuri,

în care nopțile se împiedică

pe pragul tăcerii care scrie povești.

Eu, tu, o altă catedrală

în care suntem îngeri fără aripi…

 

2.

 

Poveste de primăvară

 

Oameni triști rătăciți

printre marile neliniști ale lumii,

împart ghiocei

și crengile de salcie,

inimioare de turtă dulce,

dau mesaje iubitelor,

să renunțe la depărtări

și să-și atingă sufletele,

cu o iubire.

Gânduri fierbinți,

insinuate iubiri

construiesc povestiri din viitor,

când normalitatea

ne curăța pașii

și deveneam copiii trecutului,

stăpâni pe dorințele noaste…

Și asta pentru că primăvară,

un anotimp la care se renunță,

nu e deloc practic

și nici poeții nu o mai remarcă…

 

3.

 

Spații albe

 

Plouă iarăși

și aș fi putut să-ți dau

cuvintele spălate

și uscate de dor,

când primăvara miroase

a dragoste obosită..

Și totuși între noi, spații albe,

filele cărții nescrise..

Un creion timid desenează

semne de întrebare,

noaptea, tristețea

răzuie orele cu neliniști ancestrale…

Mi-ai trimis trandafiri,

greșiseși adresa iubirii,

mirările toate fac dimineața

altfel

și-mi colorează obrajii

când se conturează o poveste virgină…

 

4.

 

Ninge fără perspectivă

 

În dimineața asta traficanții

de povești,

scurtează preludiul,

dincolo de atingere,

cafeaua mea amară mă privește

rece și părăsită,

pentru timida ninsoare,

care face curat printre tristeți

și ne întoarce din drum.

 

Cuvintele ni se izbesc de fulgii

uimiți, că le perturbă gingășia,

aceste sunete cu cheia la gâtul celuilalt,

un legământ rostit în taină…

 

Încă o zi cu iluzii obosite,

visează mâna ta întinsă,

să-mi cuprindă dorința,

o zăpadă castă, fără perspectivă,

ca o noapte din care mă trezesc

și trag perdelele,

peste vise.

 

Dincolo rămân mirările înghețate…

eu, spectator cu pâinea pe masă,

pot doar să mă rog…

 

5.

 

Infinitul pe bucăți

 

Am strâns vocalele

și cu verbele ajutătoare

pictez icoane sfinților obosiți,

să ne atingă tăcerea din suflete,

unde tristețea de cinci stele

umple candele până la ziuă.

Noi, trecători prin soartă,

topim inutil lumânările

viselor de taină

și nu va mai curge ceara

să ne încălzească gândul.

Nu suntem doi în oglindă,

ci doar suportul

celui ce  nu ajunge la lumină…

Între infinit și durere,

iubirea curăță cărările

înțelenite și suportă

costurile

plătite cu viață…

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro