DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci

1.

 

Viața o cutia cu chibrituri

 

Am nevoie de o confirmare,

că zilele se aprind în fiecare dimineață,

că viața, e o cutie de chibrituri,

nu știi când și câte zile se mai aprind.

O mulțime nici nu mai scapără…

Un foc mare ar aprinde tot,

ar curăța tot

și cenușa va încolți alteia, viața.

Va hrăni alte doruri,

eu, spectator într-o cutie de chibrituri

expirată,

confirm ca ultimul chibrit,

este pentru iubire…

 

2.

 

Selfie de toamnă

 

Sunt femeia frumoasă

care îmbracă deseori diminețile,

în cuvinte ușor curbate,

cu împletiri tainice, deschizând mirări,

rostind poveștile care îmbujorează gândul…

Sunt acolo când toamnele

își sparg neodihna în gustul amețit,

atrăgând poftele, dăruind speranțe.

Bucuriile mici,

boabe de rouă încărunțită,

fac liniștea așteptării să mă doară,

să mă îmbrace cu hainele începutului

demult decolorat

și să-mi pună la ușă, anotimpuri indecise

făcând risipă de lumină…

Unde este șlefuitorul imaginii eterne,

când imortalizez exercițiul frumuseții?

 

 

3.

 

Răgazul dintre vieți

 

Mâinile noastre, două pâlpâiri grăbite

să prindă lumina între gene,

unde nu mai adie amintirile,

nici umbra aceea care voiam să fiu,

un mâine care să printeze pereții inimii

în culori inventate de poeți,

recunoscute doar la prima îmbrățișare.

Invenează-mă,

nu pot rămâne spectatorul zilelor,

curgere lină din clepsidra spartă.

La nașterea mea, timpul se oprise

și te așteptam,

era răgazul dintre vieți

și potrivisem ceasul la ora cuvintelor

de seară, când se pârguiesc poveștile de dor.

 

4.

 

Dicționar de utilizare

 

Am o urgență primară,

în ordinea de priorități,

cuvântul

și anotimpul în care îl arunci!

Îngăduim mult prea ușor

salata de cuvinte,

asezonată cu dulci minciuni,

otrăvindu-ne visele

și nopțile dintre verbe,

cu sensuri simple,

ademenirile dimineților de toamnă.

Ne-ar trebui un dicționar de utilizarea

vorbelor, în starea de alertă

a unor sentimente indecise

să se nască…

 

5.

 

Litere din lacrimi

 

M-ai lăsat,

să răstorn șuvoiul de cuvinte,

pe foile albe ce mă așteptau

de câteva decenii.

M-ai lăsat,

să spun orice,

dar nu oricum,

cu lacrimi printre litere,

ca să se vadă doar bucuria resemnată,

înțelepțirea suferinței,

să pară inspirată.

Prin toate am trecut

și am urcat și am căzut,

m-am ridicat și am trecut

atâtea vămi câte mi-ai dat.

Când voi pleca,

ia-mă ușor și spune-mi că afară,

mă așteaptă dimineața cu surprize.

Ea nu vine niciodată-n zori,

te adoarme,

să nu îi simți mirosul de departe,

cerneala visului

să fie de mult uscată

și orice vorbă,

inutilă.

 

 

Distribuie:
corneliu radupopa USRPLUS

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro