DUMINICA DE POEZIE – Costel STANCU – Ochiul din palmă

1.

ne iubim pînă ni se desfac buricele

tineri şi nedespărţiţi de timp sîntem

liberi să ne alegem organele

 

limba mea pe limba ta desenează cercuri

şi ele se ridică la cer

unul la altul visăm

păsări străine îşi caută laptele

pe rîu în jos se face seară

apa urcă pe ţărm să doarmă

 

doar noi ne putem închipui

perfecta alcătuire a haosului

lumea creată cu foarfeca de un copil mofturos

întregul din care fugim

spre a-i desăvîrşi înţelegerea

 

cînd ne iubim e altcumva

organele plutesc între noi fără să se atingă

ori se înghit reciproc

 

totul e normal pînă cînd

catargul iese prin pînza ecranului

şi lumea fuge înnebunită

 

2.

 

tăcerea aşezase între noi un pahar gol

văzusem din toate cîte ceva

dar nu era deajuns

atunci am adăugat cuvintelor goliciunea

ai plîns femeie şi te-a auzit luna

– urechea cu care asculţi

cum bate inima pămîntului noaptea

mi-ai spus

nu-ţi fie teamă tot ce e al tău

se va întoarce cîndva

apa nu păstrează pentru sine imaginea

ţi-o dă înapoi înzecită

priveam amîndoi un perete alb

ne înfometam imaginaţia

ne căutam printre cuvinte îţi aminteşti

fugea noaptea cu degetul tăiat

ne picurau stropi în gură

– e dulce întunericul ai spus tu

din cer cădeau alte imagini

peste goliciunea noastră

în spatele lunii

deodată sufletele ni s-au ridicat

deasupra celor o mie de lucruri

 

3.

 

după ce termini poemul îl citeşti

păpuşii tale întinsă pe spate

ea ridică frumos un picior

şi ţi-l dă să îl săruţi

mintea ta închipuie o vitrină în care

dansezi pînă dimineaţa

un ritual o magie sau arta

de a gîndi împotriva uzanţelor?

eşti bun eşti rău de cum intri în casă

obiectele se retrag într-un colţ

li se usucă limbile de frică

mai tîrziu poezia ta stîrneşte furnicile

şi le face să umble nebune prin colţul de pîine

a fugit copilul acela ce te pîndea cu evlavie

şi pe geamul de care stătuse lipit odinioară

a rămas desenată în abur o inimă

într-un tîrziu vine femeia

îşi înmoaie degetul în paharul cu apă şi pleacă

nici foşnet de rochie nici parfum

doar imaginea ei ieşind din spaţiu

pe o fereastră imaginară

e liniştită apa ca un somn cu faţa spre răsărit

scrii şi visezi visezi şi scrii

ce altceva mai neîndurător poţi face?

e noapte cocoşul calcă pe şipcile gardului

cu graţia unui orator beat

o indiferenţă nobilă

în ochii tăi tîrziu cînd termini poemul

şi toţi caută înnebuniţi

creionul cu care l-ai scris

 

4.

 

înţelegi tu deznădejdea

celui ce se are doar pe sine?

– o mînă cu un singur deget

încercînd să apuce sfera –

zadarnic vii femeie cu coapsa ca o vioară

pe care cînt cu părul meu despletit

eu nu te mai pot iubi deschide fereastra

trebuie să fie cineva şi pe celălalt mal

altfel cine ar mişca lumea cînd dorm?

 

5.

 

aşa cum stai aplecat peste pod

proprii-ți ochi te pîndesc lacomi din apă

ca pe o pradă abandonată cîndva în tinereţe

 

mici bule de aer se ridică la suprafaţă

– apa vorbeşte cu morţii

o auzi pescarule?

 

lîngă tine femeia înlăuntrul ei

copilul vostru bate cu picioarele în tobă

şi îl strigă pe dumnezeu

 

aştepţi să se nască hrăneşti peştii

e luni

ochiul din cer priveşte complice

la ochiul de sub pămînt

 

 

 

 

 

 

Distribuie:
corneliu radupopa USRPLUS

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro