1.
Regula inimii
Dorul tău miroase a rouă
și a frunză galbenă…
e ultima culoare ce îmi spală irisul…
vine o vreme
când viscolul are culoarea iubirii…
ce să faci?
Te supui
și îmbraci haina anotimpului.
Vine o vreme când albul
schimbă orice culoare,
înainte de a deveni sentiment
și atunci totul e simplu,
respectăm regula inimii:
tot sau nimic!
2.
Lacrima de dor
Tu, ecoul bucuriilor mele,
spune, cum le contorizezi,
lăsând sinapsele deschise spre cer,
să intre nemurirea, să curgă
diminețile neucise în răboj
sau ai furat formula tinereții
și ai ascuns din pașii alunecați spre neființă?
Spune-mi se mai aude începutul,
pe care nu știam că l-am produs
sau mă invidiezi că eu, femeia
sunt ușierul Creatorului,
care a pictat roze și zâmbete
acolo unde spinii se infigeau în poezie
să curgă lacrima de dor?
Spune-mi, ai marcat începutul de drum?
Sfârșitul mă străduiesc de-un veac
să-l rătăcesc și încă mai trudesc…
3.
Soldații de restriște
Cuvintele, soldații mei de restriște,
luați prizonieri de suferință,
agonizează în fața sentimentului suprem.
Dă-mi Doamne forma ancestrală
prin care să comunic totul
fără să doară, fără să anulez zborul planificat.
Lasă-mi vorbele, pachete de flori presate
atunci când gesturile înghețate de prea dor,
au rămas amprentate în iris
și nu le pot strivi cu pleoapele…
să curgă poveștile…
4.
Se prăbușesc anotimpuri peste noi
Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea
urmele pașilor abandonați,
pe alte cărări de culoare.
Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,
ca să-mi găsești cărarea,
nu ai știut că noapte și zi,
sunt una și aceeași, în calendarul dorului
și doar așteptarea se rostogolește
prăbușind anotimpurile peste noi…
când devenim în ce în ce mai
transparenți,
iar eu cenușăreasa cu rochia de stele
și conduri de noapte,
sunt tot acolo de la începutul iernii,
așteptând zăpada să ne albească de păcate
și așteptări…
5.
Putințele plăpânde
Știi câtă umbră am în gânduri?
Putere păstrată la răcoare să-mi ardă
tristețea când nu cunosc răspunsul
la cartea lăsată de mesagerul morții…
Mă doare, e semnul că mai pot să adun
putințele plăpânde, să rostuiesc
platforma de unde se înalță zborul.
Iubite, visele astea s-au încurcat
de pașii mei și trebuie să le predau intacte.
Scenarii, povești nearhivate se rostogolesc
să cred eternitatea prea mică
și am atâtea de parcurs.
Lasă-mi zborul neucis..
și aduc eu avionul și pista de încercări.
Facebook
WhatsApp
TikTok
