DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – Fragmentarium

1.Spever Cathedral – Germania

 

   Aș fi dorit să încep acest comentariu de călătorie prin a detalia prima impresie în momentul în care, după o ușoară deviere de la cursul Rinului, am ajuns în orașul imperial Speyer, trecând prin fața catedralei romanice care este comoara sa cea mai de preț. Am trăit sentimentul că, dacă ar fi existat ca singurul obiectiv al orașului doar acest edificiu imperial, și tot ar constitui o destinație de neocolit pentru toți cei ce sunt interesați de istoria, arhitectura și arta europeană. Poate că nu întâmplător cancelarul reunificării Germaniei, Helmuth Kohl, a fost condus pe ultimul drum în urmă cu trei ani în vecinătatea acestui edificiu al măreției germane. 

   Speyerul este însă un veritabil muzeu citadin în aer liber, cu superba sa biserica barocă din vecinătatea catedralei saliene, cu sediul episcopal, primăria, numeroase palate, clădiri istorice, fântâni, piețe largi și perspective fermecătoare, care au darul de a te cuceri irevocabil. Am decis însă să nu dezvolt această primă impresie în momentul în care am regăsit-o în scrierile câte unui scriitor german sau istoric de artă american.

   Am regăsit în edificiul romanic al dinastiei saliene acea subordonare a artei în fața primatului arhitecturii, manifestată mai cu seamă prin sobrietatea interioarelor și transmiterea subliminală a unei trăiri hieratice. Nu ne mai aflăm în fața poeziei în piatră și culoare a goticului, a somptuoaselor decoruri artistice, a abundenței de mesaje – când religioase, când istorice, când mitologice -, a euforiei, a luptei descătușate cu timpul, cu spațiul, cu esența verbului care pare că se subtilizează permanent privirilor dornice să vadă tot, să surprindă tot și să înțeleagă măcar câte ceva. Proza riguroasă, fixată în bolțile saliene, în turnurile sale impozante care flanchează corul, este augmentată de zidurile masive, de solidele coloane, precum și de portalul său încastrat, care deschide deja orizontul către prezența artistică și sublimează încă de la început majestatea arhitectonică prin serenitatea mesajului sculptural. Aceeași senzație o creează delicata rozetă frontală, dar și superba alternanță coloristică folosită atât în exteriorul, cât și în interiorul catedralei sau în capelă.

   Patru împărați salieni – începând chiar cu inițiatorul edificiului imperial, Conrad al II-lea (1027-1039) și două dintre soțiile acestora, precum și alte figuri încoronate din dinastiile Hohenstaufen, Habsburg și Nassauer sau episcopale, și-au aflat locul de veci în cea mai autentică parte a catedralei care ni s-a păstrat până în prezent, capela sau cripta imperială, cea mai amplă și cea mai reușită construcție romanică de acest fel, cu o dimensiune de 46/35 m și o înălțime de 7 m. Capela este folosită de aproape o mie de ani iar unele dintre piesele expuse în interiorul său se apropie de aceeași vârstă. Figurile imperiale, inclusiv cea a fondatorului dinastiei de Habsburg, Rudolf I al Sfântului Imperiu (1273-1291), sunt redate remarcabil de realist, lipsind acea ținută impunătoare obișnuită la asemenea opere cenotafe.

   Începută în perioada 1027-1030 de Conrad al II-lea, construcția impunătoarei catedrale a fost finalizată de celebrul Henric al IV-lea (1084-1105), care și-a câștigat notorietatea nu doar prin programul său edilitar sau expedițiile sale militare, dar și prin conflictul cu Papa Grigore al VII-lea și umilința de la Canossa din 1077. Henric a fost nu doar continuatorul și împlinitorul planurilor lui Conrad al II-lea, dar și restauratorul întregii construcții, în condițiile în care clădirea suferise unele daune cauzate de raportul dintre greutatea sa și terenul pe care era așezată. Scopul unei asemenea efort gigantic, într-o perioadă în care resursele erau limitate, este bine reliefat de Stefan Weinfurter, care o caracterizează ca un simbol al puterii „atotpătrunzătoare” a Imperiului, creării unității imperiale cu o mână fermă, controlului strict al bisericii imperiale și măreției sporite a stăpânirii sale prin demnitatea de Împărat.”

Catedrala din Speyer nu a rămas neatinsă de trecerea timpului, ba chiar vreme de mai bine de un secol, până în perioada Revoluției Franceze, suferise însemnate pagube, noi devastări petrecându-se în 1794. A fost salvată, pe de o parte de Napoleon, care a emis un decret care a împiedicat distrugerea acesteia, iar ulterior de o excelentă restaurare realizată de arhitectul Heinrich Hübsch în sec. al XIX-lea, care a readus monumentul foarte aproape de forma sa inițială.

2.Rothenburg ob der Tauber… 

 

   Este pe bună dreptate considerat un oraş de poveste. Autenticitatea edificiilor sale medievale, centura de fortificaţii, cu superbele turnuri şi impresionantele porţi de acces, şanţul de apă, bisericile medievale care-şi păstrează trăsăturile romanice şi mai cu seamă pe cele gotice, la care se adaugă din când în când câte un emfatic element baroc, Renaşterea care a atins un apogeu aici, în această competiţie a măiestriei artistice, prin mirabila clădire a Primăriei, fântânile medievale şi cele ale modernităţii fac din această Sighişoară a Germaniei unul dintre locurile cele mai pitoreşti din Europa. 

   Identitatea oraşului este marcată şi de activitatea ordinelor călugăreşti medievale, care au ridicat unele dintre principalele edificii ecleziastice, a unor importante bresle şi influenţi intelectuali, negustori, artizani, artişti, dar şi a unor sfinţi împărţit romano-germani născuţi la câte o casâ distanţă unul de celălalt în oraşul imperial liber. Un oraş al poveştilor, Crăciunului, muzeelor şi plimbărilor de strajă în jurul cetăţii, Rothenburgul este pe deplin conştient de istoria şi identitatea sa pe care le preţuieşte aşa cum se cuvine.

3.Celebrul port Toulon într-o stampă de epocă… 

   Printre personalitățile care au contribuit la dezvoltarea așezării și a portului – unii nutrind ambiția nedisimulată de a face din acesta vectorul puterii Franței în Mediterana – s-au numărat regii Ludovic al XII-lea și Ludovic al XIV-lea, cardinalul Richelieu, Jean-Baptiste Colbert și faimosul inginer Sébastien de Vauban.

 

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro