Îşi dorea adesea să se poată pierde… Dar nu aşa, pentru puţin, ci astfel încât lipsa-i să fie una îndeajuns de dureroasă, pentru o vie conştientizare a importanţei prezenţei sale. De ce conta? Nu friza egoismul, acest strigăt surd? Îi era totuna…Gemetele şi urletele şi strigătele de ajutor din interiorul său nu avuseseră ecou în niciunul dintre cei pe care spera că la un moment dat, o singură clipă măcar, îi va simţi rezonând… îi va simţi aproape.
Acela a fost momentul în care zăgazurile tuturor emoţiilor s-au făcut ţăndări de trăiri şi bucăţi de sentimente. Aşa i-a încolţit în minte ideea unei plecări ireparabile. Şi totuşi nu, nu-şi dorea să plece într-un fel definitiv… Fum de-ar fi devenit, adiere uşoară, sau măcar parfum de regina nopţii, să pătrundă profund în fiinţele cărora le fusese alinare şi de-al căror drum, acum nu-i mai păsa.
E oare acesta mersul lucrurilor? E nepăsarea repetată din jur, motiv pentru un început de însingurare şi îngheţ? Fărâme de viaţă şi cioburi de gând se aşezau în grabă peste sertarele cu amintiri, la fel ca toate aceste întrebări fără răspuns, al căror sens devenea tot mai incert, tot mai îndepărtat…
Trezirea din vis îi aduse o dimineaţă cu fiori reci în trup, cu zvâcnete nervoase de pleoape şi suliţe fierbinţi ce-i şuierau prin minte. Simţea că fusese la o respiraţie distanţă de-un rece zid, la o bătaie de inimă depărtare de-o prăbuşire-n gol…dar, ce fusese oare?! Ei bine, asta nu-şi amintea!
Dar ca să treacă, îşi zugrăvi în nuanţe pastelate linia orizontului, pe geamul dormitorului său, pentru ca acea dimineaţă să nu se mai repete. Măcar pentru o vreme…
MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…
Facebook
WhatsApp
TikTok
