EDIȚIA cu numărul 34… Un an nou, alte întâlniri….
Am regăsit o poveste scrisă cu mult timp în urmă, se numea „Nopțile cu var”… Pe Alexandra au găsit-o bolnavă cu doi ani înainte de pensie, comisia a încercat o amânare, dar doctorul chel n-a fost de înduplecat. Acum păzește poarta teatrului, în uniformă din postav maroniu, are o curea lată peste burtă și stă în holul îngust de la intrare. Trec mașinile pe bulevard și Alexandra le dă onorul, ca un adjutant speriat, uimită de claxoanele muzicale și alarmele care pornesc la fiecare jumătate de oră. Acasă n-o mai așteaptă nimeni, bărbatul ei trecând de multă vreme în lumea cealaltă, îmbibat cu țuică proastă până în măduva oaselor. Paznicul de peste drum, de la ocolul silvic, vine în fiecare noapte în holul ei, de la teatru. Despre el se spune că trăise mai mulți ani în Bărăgan, învârtind lucruri diferite. Era un omuleț pricăjit, dar la locul lui, cum se spune, care făcuse treburi mărunte și neînsemnate, după părerea nepotului său, care lucra tot acolo, la teatru, era croitor, artist, zicea el dacă era întrebat. Își crescuse copiii, făcuse și o casă la bătrânețe, creștea iepuri și purta cisme galbene, de electrician. Om cu cap, spuneau pădurarii care intrau pe lângă paznic în sediul silviculturii, bărbatul însă nu știa ce să creadă, de fapt el accepta fără comentarii părerea oricui. În ultimul timp nea Tănase, așa îl chema, era bântuit de o spaimă leșinată și venea noaptea în holul teatrului, unde mirosea a semințe de dovleac și era cald, un calorifer alb fiind atârnat peste aproape tot peretele din stânga ușii. Uneori, nepotul lui ieșea din atelierul de croitorie, fiindcă lucra mai ales noaptea și zicea ai grijă tataie, ai grijă să nu plătești pensie alimentară la bătrânețe… Alexandra îi făcea semn cu mâna, ești scrântit bine, băiete… Nea Tănase râdea și el și-i trântea ușa în spate, du-te, băi golanule, hai, valea… Să spunem dar că o lume mai simplă decât aceea prin care umblăm se năștea în umbra tablourilor cu poze din piesele de teatru care se jucau în stagiunea abia începută. Păi, băieții ăștia tineri, ce fac, zicea Alexandra, spărgând semințele între dinții galbeni din față. Că trag ca nebunii, repetă toată ziua și pleacă noaptea târziu, după ce am închis eu ușa în urma ultimului spectator întârziat lângă garderobă. Îi aud mereu, ai niște bani, băi cutare, dar tu, băi fată… Viață, nea Tănase, că se-ntâmplă să cadă pe stradă beat și gata, s-a dus… Mai bine de cei care pleacă la căpșuni, au bani, au mașini, nu-i vezi cum vin de Crăciun și de Paște? Și, trosc, Alexandra mai sparge o sămânță, iar nea Tănase strâmbă din nas, adică povești, vezi că ce viață, ce suflet, important e să ai colea în portofel niște bani și să tragi o dușcă la terasa de lângă semafoare, cu un mic, doi sfârâind pe grătarul cu gaze. Să-ți ștergi buzele cu mâneca hainei și gata, ce tot îndrugă Alexandra asta nasoală… Nu, făcea nea Tănase, un nu prelung și molfăit între gingiiile lui degerate, uite, să-ți povestesc eu una bună. Eram în Bărăgan, secetă lungă, ieșiseră șobolanii la drumul mare. Vine unul și nimic, că ne trebuie semnătură ca să-i omorâm, auzi, nu putea fără semnătură, n-avea aprobare. Pun pompa de stropit cu otravă pe ei și-i omor, se-nverzise drumul, se pârlise șanțul, ăla că nimic, îmi face referat, mă spune la protecția mediului, ce mama dracului o mai fii fost și aia. Un tâmpit, parcă-l văd, semăna cu nepotul meu, ăla de adineauri, croitorul… Alexandra nu prea înțelegea, ce povestește Tănase despre șobolani? S-a tâmpit… Dar, spărgea semințe și se trăgea de centură, așa ca să mai facă ceva între timp. Să-ți spun, a continuat pricăjitul, trece un timp și vine un ordin să creștem iepuri, am făcut cuști, am căutat prăsile, am adus și morcovi, toată chestia… Acum eu ce să zic, mă trece șef la iepuri, că aveam vreo patru muieri care îngrijeau de ei. După o vreme vine ordinul, trimiteți iepurii, cerere mare, urgență și alde d-astea… Tăiem iepurii, îi punem frumos în cutii și-i trimitem. A ieșit groasă de tot, se îmbătase secretarul de la sfat și înțelesese greșit la telefonul de la primărie. Nu ceruse nimeni iepuri, ăia anunțaseră că trebuie să trimitem niște șlepuri la ferma de nu știu unde. Erau acolo trei ateliere vechi, pe Dunăre, cam burdușite ele, dar lucrau băieți buni, pricepuți. În clipa aceea, pe Alexandra a apucat-o un râs cu hohote și-o ajunseră lacrimile, se înecă și cu o coajă de sămânță și strănută, stropindu-l pe Tănase cu picături de salivă sărată. Bărbatul se rățoi la ea, avea un sentiment de proprietate acut, cum va remarca nepotul său, mare specialist în croitorie artistică, pe care nici nu-l văzuseră când se întorsese în holul teatrului. Auzise el chestia cu sentimentul acut de proprietate într-o zi, în sală, unde actorii repetau o piesă nouă. Spre miezul nopții, Alexandra a rămas singură și a ațipit o vreme, dar s-a trezit cu gura uscată. O ardeau buzele de la semințe și le-a aruncat, bombănind, pe cele care mai rămăseseră în punga de pe masă. A adunat, cu grijă, resturile căzute pe jos, într-o seară venise directorul teatrului și o certase rău, îl cam știa de frică, oamenii ziceau că nu e prea sănătos la cap. Moțăind, îl visase pe bărbatul ei, sta în patul cel mare din camera de la drum a casei lor și cânta la vioară, încet, cu ochii închiși, repetând la nesfârșit aceeași melodie. I-a cerut parcă niște rom, să nu uite să dea mâine de pomană, mai are în cămară două sticle de jumătate. Claxonă cineva, Alexandra își îndreptă mijlocul și deschise ușa grea a teatrului, lăsând frigul dimineții să intre pe lângă ea.
SUMARUL acestei ediții:
1.NERO, BRAC GERMAN, episodul 14 al romanului foileton scris de Ionuț CRISTACHE…
2.NOSTALGII, cu domnișoara Alina Nicoleta IVAȘCU…
3.EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, un roman care stă să… vină, de la Iași…
4.Alte lame de cuțit, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, în rubrica sa LA BORTA RECE…
5.SUBSTITUIRI, episodul al doilea din confesiunile americane ale doamnei Dana NEACȘU…
7.ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
8.PICĂTURA CHINEZEASCĂ, desigur…
9.Dana NEACȘU, din New York și AMERICA LA NOI ACASĂ…
10.RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ, cu domnul Ioan VIȘTEA…
11.Domnul Ioan VIȘTEA și rubrica sa TERAPII ÎNGÂNDURATE…
12.MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
13.Un scriitor de mare valoare, Octavian SOVIANY și rubrica lui SOVIANYSME…
14.JUNIORI DE CARABELLA, adică Marius Alexandru DINCĂ…
15.Alt JUNIOR DE CARABELLA, Daria Stemate…
16.Domnul profesor Alexandru IACOB și rubrica lui REFLECȚII MINORE…
17.Doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU, cu rubrica sa CULTURA URBANĂ…
18.AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…
19.CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu sociologul Teodor Constantin BÂRSAN…
20.Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
21.Domnișoara Ioana PIOARU și LECȚIA DE ZBOR…
22.Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica sa CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
23.ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
24.Doctorul în istorie Radu STATE și rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…
25.Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN și REFLECȚII PEDAGOGICE…
26.CULTURA GLOBALĂ, cu domnul Radu GEORGESCU…
27.CULTURA ONLINE, cu doctorul în filologie, profesorul Daniel TACHE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
pare reala povestea… 😉 o continuare? 😀