TABLETA DE LUNI – STIMULĂRI MORALE

Mai zilele trecute, elevii de elită ai învățământului dâmbovițean, împreună cu dascălii lor, au fost chemați de înalții demnitari ai județului, pentru a fi premiați. Au fost lăsați, o vreme, să aștepte prin cotloanele puterii, probabil cu speranța contaminării cu inteligența tinerilor savanți a zidurilor care au văzut atâtea în istoria lor. Într-un târziu au sosit înaltele recompense, niște cartoane ștampilate și mândru semnate de floarea politicii locale. E drept, elevilor li s-a promis și o tabără abstractă și s-au ales, mai ales, cu strângeri de mână, însoțite de efuziuni sentimentale și patriotice. Profesorii? Un carton și ei… Cointeresare și stimulare morală, domnilor, despre asta e vorba, e criză, patria e recunoscătoare… Dacă tinerii stingheriți din preajma inteligenței politice dâmbovițene ar fi fost ceva fotbaliști, victorioși în evitarea retrogradării în liga a treia, s-ar fi găsit câte resurse prin trezoreriile locale. Ne și imaginăm, de altfel, cu câtă bucurie își vor aminti elevii aceștia, din Harvardul lor  viitor, festivitatea în care au fost onorați, slăviți, pomădați, periați și, mai ales, premiați… Vor lua cu ei diplomele lucioase, le vor pune în ramă și le vor păstra pentru nepoții lor americani sau londonezi, de peste ani. Pe profesorii lor nu-i vor uita, ei nici nu așteptau alte recompense, s-au învățat de mult cu festivitățile cu aer utecist și falduri de Cântarea României. La panoul de onoare, acolo e locul, o poză, o diplomă, o insignă cu ace ruginite…