Povești de martie: Ana Maria Cucută, artistul păpușar care își dedică viața oamenilor

Luna martie, dedicată femeii, și în special ziua de 8 martie, Ziua Femeii și a Mamei, a fost dintotdeauna un prilej să ne oprim din tumultul vieții cotidiene și să realizăm ce înseamnă femeile din viața noastră, fie ele mame, soții sau fiice.

Astăzi, Gazeta Dâmboviței, vă invită să o cunoașteți pe Ana Maria Cucută, artist păpușar, după cum singură se recomandă.  Și nu doar atât, aș spune eu. Ana este o persoană solară, caldă și incredibil de talentată. Iubește animalele și iubește oamenii. De aceea, în slujba oamenilor își pune întreg talentul.

1. Cine este Ana Maria Cucută?
2. AMC: Artist păpușar în primul rând. Tot ce fac este pentru a le aduce bucurie celor din jur sau orice fel de emoție în suflet. Din primul an de facultate când la un examen de marionete am bucurat o mână de copii prezenți, am înțeles de ce e minunat să fiu artist păpușar și că trebuie sa fac meseria asta. Mă bucur că sunt și că fac ce imi place, că am norocul să fiu binecuvantată cu aceasta meserie.

2. Ce pasiuni are actrița Ana Maria Cucută?

      AMC: Îmi place muzica foarte mult. Nu trece o zi fără să ascult, si când spun asta ma refer la aproape orice fel de muzica. Mai noua, mai “veche”. Ca și teatrul, cred ca muzica te duce departe și îți transmite atat de multe. De cate ori nu vi s-a intamplat sa auziti o melodie si sa va aduceti aminte de un moment , erati undeva si faceati ceva anume, dar mai ales ați SIMȚIT ceva . Cam asta simt eu cu muzica, o iubesc!

3. Ce înseamnă arta în viața Anei Maria? Cum ar fi lumea Anei fără artă?

       AMC: Cred ca toți suntem artisti , si aici nu vreau să sune ca o vorba în vânt, dar prin tot ceea ce facem suntem artisti. Sunt înconjurata de arta si de artisti. Eu mi-am dorit de mica sa fi facut balet, sau să fi învățat sa pictez sau sa cant la un instrument (visam la pian). Abia cand am ajuns în Bucuresti, la facultate, am inceput să mă descopăr ca artist. Pe lânga tot ce am acumulat in timpul facultatii, am mers la vernisaje, expozitii, concerte, spectacole, intalniri, conferinte. Tot ce se putea sa inteleg si sa imi dezvolt mai mult aria de cunoastere. In felul asta cred ca mi-am bucurat sufletul de minunatia ce se numeste om. Pentru ca omul e minunat! Si face lucruri deosebite!

Am bucuria sa am in preajma artisti minunati, colegi alaturi de care impart scena, actorii Teatrului Tony Bulandra, dar si alti artisti care imi sunt alaturi: Roxana Cernea(Pictor), Mihai Nistor(pictor/caricaturist); Ioana Ernea(actrita si cantareata) la Bucuresti. Oameni care dau celorlalti din frumosul lor. Pentru ca asta este sa fi artist, sa dai, sa dai sa se bucure si ceilalti de ce ai tu in universul tau.

4. Cum este viața pe scenă? Ce simți că primești de la public?

       AMC: Eu de fapt sunt un om introvert, nu mă simt confortabil în public și în agitatie. Nu prea am spus asta pana acum, doar apropiatii cred ca au înțeles. Dar teatrul m-a facut să învat sa imi gestionez emoțiile. Pe scena sunt alta, si parca altcineva ia “controlul”, cred ca e un alter ego, cineva care e ca mine, dar în același timp cu totul diferit. Ea poate sa duca toate personajele si să aiba altă “viață”, dar doar cât e pe scenă. Viața pe scena e zbuciumată, te consumă mult,  dar te și încarcă în aceeasi măsura. Traiesc o contradictie. De exemplu in saptamana in care joc, ma simt bine până la următorul spectacol.

      De fiecare dată când îin timpul unui spectacol aud un râset de copil, o întrebare/reactie sau aplauzele de la final (sau chiar in plin spectacol), toate astea imi dau atat de mult. Sunt norocoasa că traiesc pe scena și alaturi de cei mici.

    Cu toate benificiile care ni le aduce noua, celor care jucam, cred ca teatrul pentru copii este esential cresterii si dezvotarii copiilor. Prin teatru copilul invata emotia, sa rada, sa planga, sa puna intrebari si sa isi puna intrebari.

       As fi vrut sa nu mentionez de perioada prin care trecem de un an incoace, dar la intrebarea asta nu am cum să nu răspund fără să spun câtă nevoie avem de public. Câtă nevoie este de reactia directa si imediata a publicului. Esti acolo pe scena si fara raspuns din partea lor, din partea publicului, joci parcă în gol. Este atât de bine și de plăcut atunci cand îi simti langă tine la fiecare raâăsuflare, îți umple sufletul.

5. Putem spune despre tine că ești o persoană talentată? Crezi că talentul este ceva care se moștenește sau care se dezvoltă de-a lungul vieții?

           AMC: Să fi artist necesită mult consum, suntem mai sensibili la lucrurile obisnuite de zi cu zi. E o munca asidua a fi pe scena, a oferi totul, dar prin lupta si munca totul se tranforma in experienta.

  Spun toate astea ca sa concluzionez : nu stiu daca as putea eu spune daca sunt o persoana talentata, dar pot spune ca am descoperit  ceva  si l-am “șlefuit”. Stiu ca ma repet cand vorbesc de munca, dar asta ma defineste. Nu întamplator ajungi să joci un rol sau sa faci parte dintr-un proiect.

Dar trebuie sa spun ca nu eu am ales sa fac meseria asta, ea parcă m-a ales pe mine. Toate deciziile și întamplarile m-au dus spre cine sunt azi, un “simplu” artist papusar (cum îmi place mie să ne spun) pentru ca suntem și artisti.

6. Unde poti urmări oamenii parcursul tău artistic?

       AMC: Am norocul să fiu angajată a Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște de câțiva ani, si asta m-a facut sa fiu în continuare aproape de micii spectatori. Puteti sa ma vedeti in numeroase spectacole : Alba ca zapada, Degetica, Marul de aur, Amintiri din copilarie, si multe altele. Viata mea acum se invarte intre Teatru, animalutele mele si micul atelier, in care de 1 an de zile m-am apucat sa fac jucarii pentru copii. Jucăriile, spectacolele și intreaga mea activitate le puteti găsi pe site-ul meu www.anamariacucuta.ro sau pe pagina de Facebook .

 

Cristina Alexandru

sursa foto: facebook Ana Maria Cucută