Atunci, cândva, îl treceau sudorile, îi țiuiau urechile, înțelesese că frigul era înțepător. Cuvintele îi țâșneau ca un râu care se revărsa. Ținea să mai arate că nu aparținea nimănui. Pe vecina de la parter o ura cu toată ființa lui. Uneori îi venea să-i rupă gâtul, să-i scoată inima, să tropăie cu amândouă picioarele peste ea. Era de ajuns să atingă ușa la intrarea în bloc, ca să-și amintească de femeia cocoșată, cu ochelari de cal, învârtind o legătură cu chei zornăitoare. Ce ura el cel mai mult? Ochii goi ai tatălui său, care l-au sfredelit întotdeauna în liniște… Era ca și cum i-ar fi tras o palmă peste gură. Orice, numai vise vrăjite nu… Situația era întunecată, privea de sub o piatră umedă și simțea apăsarea rece, peste grumaz. Era precum plăcerea bolnavă a unui om cu satisfacții bizare și necontrolate. Mintea lui a fabulat, în ultimii patru ani a fost bântuit de închipuiri întunecate și de figura unui bătrân pe care nu l-a văzut niciodată. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… Numărul de păcate făcute împotriva acestei porunci l-a vlăguit de tot. A trăit vremuri ciudate și s-a uitat cum a înțepenit cu mâinile încleștate pe spătarul scaunului.
P.S. E Seby Sebycek, eroul cărții care se va lansa miercuri, 20 februarie, la ora 18, la TEATRUL TONY BULANDRA…
Citește și Invitație
Facebook
WhatsApp
TikTok
