Seby Sebycek pacate porunci targoviste tableta cristache

Atunci, cândva, îl treceau sudorile, îi țiuiau urechile, înțelesese că frigul era înțepător. Cuvintele îi țâșneau ca un râu care se revărsa. Ținea să mai arate că nu aparținea nimănui. Pe vecina de la parter o ura cu toată ființa lui. Uneori îi venea să-i rupă gâtul, să-i scoată inima, să tropăie cu amândouă picioarele … Citește mai mult