PORTRET: Familia Dalles – un destin dâmboviţean

Familia Dalles se număra în secolul al XIX-lea printre cele mai bogate familii din Vechiul Regat. Însemnătatea şi bogăţia nu s-au putut împotrivi destinului tragic ce va urmării întreaga familie. Istoria Dalles-ilor în România începe cu Ioan G. Dalles (1816-1886), un negustor de origine greacă. Încă de tânăr acesta se ocupă cu afacerile cu cereale devenind în timp un cunoscut negustor în domeniu, dar şi proprietarul mai multor case în Bucureşti situate în vadul comercial cel mai căutat de negustori. Printre colaboratorii săi în afaceri se numără şi Hagi ( Iane ) Anastasescu, mare negustor din Giurgiu de origine macedoneană. Acesta este unul din ctitorii bisericii din Hăbeni, moşie ce ulterior va intra în posesia lui Ioan G. Dalles. Legăturile dintre Iane Anastasescu şi Ioan G. Dalles nu se vor rezuma doar la afaceri, aceştia vor deveni rude prin căsătoria lui Ioan G. Dalles cu fiica sa, Elena Anastasescu (1849-1921).

În 1862 prestigiul acestuia creşte prin achiziţionarea de la prinţesa Cleopatra Trubetzkoi a unei vaste moşii, cea de la Bucşani. Aici, Ioan G. Dalles deţinea un splendid conac în stil neoclasic ce va deveni căminul familiei, situat în mijlocul unui parc ce se întindea pe o suprafaţă de 22 hectare. La conacul de la Bucşani, se va naşte primul copil al familiei Dalles, George, în anul 1871. Însă, la numai doi ani de la naştere, George moare lăsând negura morţii în sufletele părinţilor săi. Peste înstărita familie Dalles se abate ca un blestem aripa morţii ce va cuprinde treptat întreaga familie.

Jean Dalles (1879-1914) Statuie din bronz realizată în 1920 de Sculptorul Oscar Späthe

În anul 1875, apare o rază de lumină şi bucurie în sânul familiei, când se naşte Dora Dalles, iar în 1879 familia se bucură de naşterea unui băiat ce va purta numele tatălui său: Ioan I. Dalles. Însă, tragedia va continua în familia Dalles la 4 ianuarie 1886 când, Ioan G. Dalles trece în nefiinţă lăsându-şi copiii în grija soţiei. Suferinţa nu se opreşte aici, deoarece la 7 noiembrie 1892, Dora Dalles moare la vârsta de numai 17 ani. Destinul tragic ce urmăreşte familia Dalles îşi urmează cursul implacabil şi pe 22 decembrie 1914, în ajunul Crăciunului, ultimul vlăstar al familiei Dalles moare în casa părinţilor săi din Bucureşti aflată pe strada I. C. Brătianu la nr. 12. Ioan I. Dalles moare în mod absurd, de dalac (o infecţie datorată unui coş la buză ). Acesta se stinge în preajma unor evenimente ce prevesteau începerea luptei de reîntregire naţională, primul război mondial.

Elena Dalles rămâne singură să-şi deplângă durerea plătind parcă pentru păcatele neamului său şi ale lumii întregi. Aşteptând sfârşitul acestui destin crunt, Elena Dalles îşi face testamentul la 16 mai 1918 scris de avocatul Teodor Seimeanu în casa din Bucureşti, strada I. C. Brătianu nr. 12, numind ca legatar universal pe nepotul său de soră, Mihail M. Capuţineanu.

În memoria celor dragi, Elena Dalles face un mare act de caritate culturii româneşti, lăsând prin testament o parte a averii sale Academiei Române, pentru înfiinţarea Fundaţiei Ioan I. Dalles, ce va deveni un important centru de cultură şi artă, care astăzi adăposteşte Universitatea Populară Dalles. După mai multe procese şi amânări, pe 29 mai 1932 are loc deschiderea oficială a aşezământului cultural numit Fundaţia Ioan I. Dalles. La inaugurarea acestui act memorabil de cultură au luat parte printre alţii, I. P. S. S. Patriarhul României, Miron Cristea, primarul general al capitalei Dem Dobrescu, membrii Academiei Române cu familiile lor, Alexandru Tzigara-Samurcaş, prof. Dr. Şt. Minovici, Frederick Storck, prof. Al. Mironescu; din partea familiei Dalles, Maria Gh. Teohari, nepoată de soră, Miuţa Teohari, strănepoata Elenei Dalles.

Foarte curând după deschidere, Sala Dalles, cum este numită cel mai adesea, ajunge cea mai importantă instituţie de educaţie şi cultură a Bucureştilor. Elena Dalles putea să-şi doarmă somnul de veci în linişte: dacă destinul îi răpise pe copii şi îi îndoliase sufletul, reuşise prin acest monument şi moştenire culturală să înfrângă uitarea şi să celebreze viaţa prin ceea ce avea ea mai frumos: educaţie şi cultură.

Prof. dr. Cornel Mărculescu
Şcoala Gimnazială Dora Dalles Bucşani